Game review - Need for Speed Rivals

Cum de-acum s-a lansat un nou NFS (bine, nu si pe PC, dar nu conteaza), m-am gandit ca ar fi timpul sa fac un review la predecesorul sau, Need for Speed Rivals.

Cerinte minime:
procesor Intel Core 2 Duo 2.4 GHz / AMD 2.6 GHz Athlon X2
RAM 4 GB
placa video AMD Radeon HD 3870, 512 MB / NVIDIA GeForce 8800 GT, 512 MB / Intel HD 4000, 512 Mb
sistem de operare Windows XP / Windows Vista (SP2) / Windows 7
spatiu hard disk 30 GB

Platforma de test:

procesor Intel Core i7-4700HQ 2,40 GHz
RAM 8 GB
placa video NVIDIA GeForce GT 750M DDR3, 4 GB
sistem de operare Windows 7 Ultimate 64-bit

Lansat in noiembrie 2013 pentru PC, Playstation 3 si Xbox 360 (si mai tarziu si pentru PS 4 si Xbox One), Rivals este un open-world racing game dezvoltat de Ghost Games si Criterion Games si publicat de EA. Este al 12-lea titlu din celebra serie de jocuri de racing Need for Speed (fiind precedat de Need for Speed Most Wanted 2012).

Actiunea jocului are loc in fictivul Redview County, fiind impartita in 21 de capitole. Jucatorul preia rolul unui racer (poreclit Zephyr) sau a unui politist (poreclit F-8 - a se citi "Fate"), iar in functie de ce factiune alegi (raceri sau politisti) povestea va fi spusa din punctul de vedere al fiecarui personaj, fiecare dintre acestia trecand prin cele 21 de capitole. 
Cu toate acestea, actiunea nu este punctul central al jocului, accentul fiind pus pe gameplay. Evenimentele in sine sunt relatate doar prin cateva cutscene-uri intre capitole si atat. Ai putea foarte bine sa te joci fara sa dai doi bani la poveste (asa cum am facut eu).

Gameplay-ul este similar cu cel din jocurile NFS mai recente (mai ales cand vine vorba de controlul masinilor). In joc sunt incluse 56 de masini (daca iti iei toate DLC-urile), impartite intre raceri si politisti (unele sunt prezente la ambele factiuni, altele nu). Fiecare masina poate fi customizata, daca esti de partea racer-ilor, insa optiunile sunt extrem de limitate si nu se compara cu modul cum puteai sa-ti tunezi masina in NFS-urile mai vechi. Pe de alta parte, daca joci cu politistii, poti alege intre 3 versiuni pre-made ale aceleasi masini.
De asemenea, la fel ca in Hot Pursuit 2010, iti poti dota masinile cu arme (numite Pursuit Tech) precum EMP, Shockwave, Spike Strips, Jammer etc. pe care le poti folosi pentru a prinde pe cineva sau a scapa de cineva sau pur si simplu pentru a-ti distruge "rivalii".
Toate acestea (elementele de tuning, Pursuit Tech), daca au fost deblocate, pot fi cumparate cu Speed Points, acestea sunt foarte usor de obtinut: pur si simplu joci jocul. Orice faci in timp ce te joci iti aduce un anumit numar de Speed Points pe care le poti cheltui mai tarziu. Problema nu este, insa, sa le obtii, ci sa le pastrezi. Si asta pentru ca de fiecare data cand ai strans destule trebuie sa te intorci la un safe house fara sa fii prins de politie sau sa iti distrugi masina. Daca, din nefericire, se intampla asta, Speed Point-urile vor fi resetate si va trebui sa refaci totul de la 0.

   
O aditie noua pentru serie este, insa, sistemul de level-up. Dupa cum am spus anterior, povestea este impartita in 21 de capitole. Cand termini un capitol, cresti si in level si deblochezi masini, arme, performance parts si alte chestii de genul. In cadrul fiecarui capitol ai de ales intre trei seturi de challenge-uri, numite Speedlists, pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a putea creste in level. Acestea sunt destul de asemanatoare intre cele doua factiuni din joc, insa au denumiri diferite: pentru raceri avem Race, Hot Pursuit si Drive, iar pentru politisiti Patrol, Enforcer si Undercover. In functie de ce categorie alegi, provocarile vor fi diferite, acestea fiind orientate mai mult spre curse, urmariri sau condus in free roam. Iar cand ai terminat una dintre cele 3 Speedlists, treci mai departe si cresti in level. Iar dupa ce termini jocul le poti rejuca pe toate.
In plus, jocul poate fi jucat in multiplayer, prin intermediul Origin, in sesiuni de cate maxim 5 jucatori + boti, insa poate fi jucat si in single player, caz in care toti racerii si politistii sunt inlocuiti cu boti.

Dar lasand la o parte povestea, gameplay-ul, masinile si toate celelalte, ce este cu adevarat impresionant la Rivals este grafica. Jocul arata absolut superb si se vede ca producatorii au depus multa munca la partea asta. Iar faptul ca Redview County are si niste peisaje superbe, care variaza intre munti inzapeziti, plaje insorite, deserturi sau paduri, la care se adauga si frumusetea masinilor (precum Ferrari F12, Mercedes-Benz SLS AMG, Lamborghini Aventador, McLaren P1 sau chiar Koenigsegg One:1) nu poate decat sa duca la un mediu inconjurator, o atmosfera unica in gaming.
Iar toata aceasta atmosfera creata de curse, urmariri si frumusetea mediului este completata de o coloana sonora extrem de potrivita pentru condus, cu genuri precum house, dubstep si drum and bass.

In final, pot spune ca Need for Speed Rivals este un veritabil membru al acestei serii, nefacand-o de rusine precum alte titluri anterioare. Eu sincer ma intreb de ce naiba se cheama Rivals si nu Hot Pursuit 4, fiindca avem toate elementele caracteristice titlurilor Hot Pursuit. Singura mea dezamagire este ca nu am putut conduce si acum un Mitsubishi Lancer Evo, dar macar am avut Nissan GT-R si McLaren P1 la dispozitite. Si daca nu bagam in seama controlul masinilor si fizica complet nerealiste, dar atat de normale pentru orice NFS, Rivals chiar e un racing game ce merita incercat, mai ales de fanii intregii serii. 


Nota mea: 8
Nota IGN: 8

Trailer:

 

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.

#Colectiv

Bun, pana acum mi-am tot spus ca nu voi scrie nimic despre aceasta tragedie. Nu de alta, dar eu nu am fost implicat in vreun fel in ceea ce s-a intamplat, nu cunosc (din fericire) pe nimeni implicat si nici macar nu am fost vreodata in apropiere de acel club ca sa pot sa-mi dau cu parerea. Mai mult decat atat, cu parere de rau, nu am donat nici sange (nu fiindca nu as fi vrut, ci pentru ca sunt hipotensiv si nu ma primesc la donari) si nici nu am aprins vreo lumanare pentru cei care si-au pierdut viata.
Si acum, cand ma gandesc la aceste lucruri, chiar mi-e rusine si ma gandesc ca nu am niciun drept sa vorbesc despre acest accident si ca numai faptul ca scriu acest articol este o dovada de ipocrizie. Este ca si cum mi-as fi schimbat si eu poza de profil sau cover-ul de pe Facebook, doar ca sa ma laud la toata lumea ca si eu sunt alaturi de familiile celor care si-au pierdut viata si alaturi de cei care au trecut prin acele momente infernale.

Dar atunci de ce mai scriu asta? Cred ca intrebarea corecta este de ce scriu asta tocmai acum? Simplu. Pentru ca de ieri seara au inceput proteste in mai multe orase din strada, iar astazi deja s-au vazut primele rezultate.
Ok, reactia initiala a fost una tipic romaneasca, respectiv am incercat sa gasim un tap ispasitor; nu conteaza ca e vorba de patronii clubului, de trupa care a organizat concertul, de cei responsabili cu efectele pirotehnice, de primar, de Ponta sau de rockerii satanisti, trebuie sa existe un vinovat. Dar acum, dupa cateva zile, ne-am mai trezit si noi putin si ne-am dat seama ca nu se mai poate asa. Ne-am dat seama cate probleme sunt in tara asta. De aceea, chiar acum, unii striga "Jos coruptia!", altii "Jos clasa politica! Demisia!", iar altii striga acum cat pot de tare "Vrem spitale". Iar mie, sincer sa fiu, ca student la medicina, cel mai mult imi place ultima parte. Si asta pentru ca pana acum toti doctorii erau niste spagari ordinari, iar acum s-au transformat in adevarati eroi salvatori de vieti, care ar face mai mult, ar da mai mult, daca sistemul le-ar permite, daca ar exista destule materiale si aparatura. Acum, dintr-o data, toata lumea a realizat in ce hal este sistemul medical romanesc. Cu totii am aflat un lucru care poate fi rezumat, de exemplu, prin cuvintele unui profesor de-al meu de semiologie chirurgicala: "Noi am ajuns la performanta ca orice pacient ars grav internat la Iasi sa fie trimis la Bucuresti, iar acolo sa moara".
Dar sa ne gandim putin cu ce pret s-a intamplat asta. Cati oameni au trebuit sa moara, cati au trebuit sa se raneasca ca sa provoace aceasta reactie a noastra?

Pe langa asta, trebuie sa intelegem ca daca vrem o schimbare trebuie sa ne schimbam pe noi insine. E exact cum spunea Michael Jackson cand canta Man in the Mirror: "If you want to make the world a better place/Take a look at yourself and make a change", nu? Partea proasta este ca asta nu e usor deloc. E aproape imposibil, dupa parerea mea. Eu sunt mai pesimist cand vine vorba de chestia asta si ma gandesc ca mare lucru nu o sa reusim sa schimbam. Nu de alta, dar coruptia exista in lumea asta din Antichitate, iar daca dam jos politicienii aflati acum la putere, o sa vina altii la fel. Dar asta e doar parerea mea, iar daca tu esti mai optimist ai tot respectul meu.
Se spune ca generatia noastra reprezinta schimbarea, ca noi trebuie sa reparam greselile parintilor nostri, a bunicilor nostri si a tuturor stramosilor. Dar pentru asta trebuie sa realizam sa facem diferenta intre "ce e bine" si "ce e rau" si sa invatam din greselile facute de generatiile dinaintea noastra. Trebuie sa evitam aceste greseli, nu sa le repetam si sa invatam din ele dupa aceea. Prin urmare, noi suntem nevoiti sa nu ne mai comportam in totalitate ca parintii nostri, ci trebuie sa ne schimbam. Cu totii, nu doar doi-trei pe acolo.
Si intreb din nou: oare chiar era necesar sa moara atatia oameni ca sa ne dam seama ca avem nevoie de o schimbare?

Odihneasca-se in pace! Condoleante familiilor si prietenilor celor care si-au pierdut viata si multa putere celor care inca mai lupta pentru viata lor.