Book review: "Unfinished Tales" de J. R. R. Tolkien

Ok, azi vin cu ceva mai neobisnuit. Dar nu ma pot abtine, trebuie sa vorbesc de cartea asta. Asa ca, va prezint Unfinished Tales of Numenor and Middle - Earth de J. R. R. Tolkien.

Unii probabil si-au dat deja seama ca aceasta carte este legata de trilogia Lord of The Rings. Mai exact, Unfinished Tales (sau Povesti neterminate pe romana) este o antologie de povesti si eseuri ale lui Tolkien care nu au fost niciodata terminate. Acestea au fost adunate si editate de catre fiul autorului, Christopher Tolkien, fiind publicate in 1980, la 7 ani de la moartea lui J. R. R. Tolkien.

Povestirile (sau mai bine zis schitele si eseurile) de fata au ramas, dupa declaratia lui Christopher Tolkien, exact cum le-a lasat tatal sau, editorul adaugand doar niste note explicative. Astfel, uneori, textul nu are coerenta sau continuitate, fiind doar niste informatii legate de aceasta lume fantastica si de unele personaje din Silmarillion si Lord of The Rings (precum Galadriel, Gandalf si ceilalti vrajitori, Isildur si regii Gondorului sau regele Aldarion din Numenor). De asemenea, sunt dezvaluite anumite detalii care nu mai apar in nicio alta carte (de exemplu, detalii despre crearea Rohanului sau despre Batalia din Tinutul de Jos). Prin urmare, o gramada de informatii noi despre Pamantul-de-Mijloc.

Textele sunt grupate in patru parti: Primul Ev (ce prezinta detalii despre povestea lui Tuor si povestea copiilor lui Hurin), Al Doilea Ev (informatii despre Numenor, regele Aldarion si despre Galadriel), Al Treilea Ev (in care se vorbeste despre Gondor si Rohan, despre infrangerea lui Sauron si moartea lui Isildur, precum si despre Razboiul Inelului), ultima parte neavand un titlu, intrucat aduce informatii despre anumite lucruri ce apar in toate cele trei evuri ale Pamantului-de-Mijloc.

Unfinished Tales sau, mai corect spus, Unfinished Tales of Numenor and Middle - Earth este, dupa parerea mea, o carte grozava. Cu tote acestea, nu este pentru oricine, ci doar pentru adevaratii fani Lord of The Rings si ai genului fantasy in general. Este o carte grea, ce necesita sa cunosti multe despre universul creat de Tolkien, motiv pentru care inainte sa te apuci sa o citesti ar trebui mai intai sa treci prin tot ceea ce inseamna istoria Pamantului-de-Mijloc, respectiv Silmarillion, Copiii lui Hurin, Hobbitul si Stapanul Inelelor (si ma refer aici strict la carti, nu la filme din pacate). Insa cei care au citit deja acestea, trebuie neaparat sa isi treaca pe lista si Povesti neterminate.



*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.

Movie review: The Theory of Everything

Ma gandeam ca nu am mai facut demult un review, asa ca mi-am spus ca trebuie sa revin. Prin urmare, fara alte adaugari, The Theory of Everything.

Avand premiera in septembrie 2014 la Festivalul International de Film din Toronto si lansat in cinematografe abia pe 1 ianuarie 2015, The Theory of Everything este unul dintre nominalizatii la premiile Oscar de anul acesta la categoria Best Picture.

Filmul este regizat de James Marsh si se bazeaza pe cartea Travelling to Infinity: My Life with Stephen scrisa de Jane Wilde Hawking. Este o drama biografica ce prezinta povestea relatiei dintre binecunoscutul profesor de fizica Stephen Hawking si prima sa sotie, autoarea cartii. Povestea filmului urmareste greutatile prin care au trecut cei doi soti in lupta cu boala profesorului Hawking, scleroza laterala amiotrofica (cunoscuta si ca boala Lou Gehrig, boala neuronului motor sau ALS) si provocarile pe care le-au avut de infruntat in viata personala.

In rolurile principale ii avem pe Eddie Redmayne si Felicity Jones, ambii fiind nominalizati la Oscar pentru Best Actor, respectiv Actress. Celor doi li se mai alatura in distributie David Thewlis (cunoscut pentru rolul lui Lupin din Harry Potter), in rolul profesorului Dennis Sciama.

Nu pot sa spun altceva despre The Theory of Everything decat ca este exceptional. Povestea este extrem de emotionanta, iar interpretarea celor doi actori este perfecta. Inainte sa il vad ma intrebam cum ar putea cineva sa mimeze aceasta boala cumplita fara sa isi bata mai mult sau mai putin joc de profesorul Hawking. Dar Redmayne a reusit. Iar cei doi actori se potrivesc perfect in atmosfera creata, o atmosfera "tipic englezeasca". Cum, insa, nu am citit cartea, ma asteptam sa vad mai multe si despre cariera fizicianului, dar am inteles ca asta nu ar fi facut decat sa incarce filmul cu scene inutile si sa centreze atentia doar pe profesorul Hawking si nu si pe sotia sa.

Prin urmare, daca nu ati vazut pana acum The Theory of Everything atunci TREBUIE sa il vedeti cat mai repede posibil.

Nota IMDb: 7,8
Nota mea: 10


Trailer:

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.

Sesiune

Ei bine, a mai trecut inca o sesiune, dar ce sesiune! Invatat, examene, somn si iar invatat, toate acestea condimentate cu cateva scandaluri a la UMF Iasi. Ca doar ce farmec e viata fara scandaluri?

Totul a inceput relativ normal. Dupa ce te intorci din vacanta de Craciun cu sarmalele si cozonacii in minte si in burta, te lovesti de cele 2 saptamani de presiune si te trezesti ca ai de dat 4 colocvii (ca doar nu puteai sa le mai dai si pe astea inainte de vacanta, deja erau prea multe si atunci), apoi urmeaza examenele practice. Si aici distractie maxima, mai ales pentru colegii mei care s-au trezit cu nota 1 la Fiziologie. Ce pula mea de examen a fost ala nu pot sa-mi dau seama. Are proful chef sa puna 1 si sa lase restanta juma de serie, sa lase, dar da-o-ncolo. Pui mai multe intrebari, iti raspund la toate si daca nu stii una atunci examenul s-a incheiat, nota 1. Eu, recunosc, am scapat, dar nu stiu daca mai scap si in semestrul 2 in ritmul asta. Dar, fie, "profi" din astia exista peste tot de cand lumea.

Trecem si de asta, incepe sesiunea propriu-zisa. Stai acasa, inveti, te duci la examen, iar grilele sunt ca de obicei: de kkt. Vrei nota mare la grila? Toceste, nu invata. Retine, nu gandi, ca intrebarile si variantele de raspuns sunt copiate cuvant cu cuvant din carte. Dar intre atatea examene se mai intampla ceva. Se pare ca incep profii sa intre in belele. Fac studentii plangere si vine DNA-ul peste ei. Si aude toata tara. Vorbesc, bineinteles. despre "venerabilul", "stimabilul" domn Dumitru Paduraru.
Cine nu a auzit pana acum de proful de la UMF Iasi arestat pentru ca a vrut sa futa o studenta? Toata lumea a aflat deja. Eu nu pot spune ca il cunosteam, dar zvonurile despre el cu spagile, pilele si studentele umblau demult prin facultate. Si uite asa se strica reputatia unei facultati si chiar a tuturor medicilor din tara, din cauza unui curvar. Asa uita lumea ca mai exista si medici buni, care chiar isi fac treaba (putini, mult prea putini la noi), fiindca sunt promovati unii oameni precum Paduraru, in ciuda celor care chiar merita sa fie cunoscuti.
Dar cel mai mult ma deranjeaza faptul ca noi, medicinistii din Iasi, ajungem sa fim aratati cu degetul de celelalte facultati din cauza celor ca Paduraru. Asa decadem cu mult in fata colegilor si a pacientilor, intrucat nimeni nu se mai gandeste "Stai ca poate asta nu a facut anatomia cu el" sau "Stai ca poate a terminat facultatea pe bune, fara spagi". Nu! Deodata toata facultatea se transforma intr-un loc al spagarilor numai buni de facut malpraxis dupa ce ajung doctori. Nu se mai gandeste nimeni nici macar ca poate studentul a fost fortat de proful respectiv sa dea spaga. Noi deja suntem in ochii tuturor niste medici prosti, de care trebuie sa te feresti cu orice pret.

Oricum, revenind la examene, pana la urma tot aia e: primesti nota, injuri facultatea sau multumesti lui Cel de Sus si iti bagi picioarele in toti si in toate ca acum esti in vacanta. Pana la sesiunea urmatoare inveti mai mult si mai bine ca niciodata, asa cum iti promiti ca o sa faci la fiecare sfarsit de semestru.