Pana de idei

Neinteresant si plictisitor. Aceste doua cuvinte caracterizeaza perfect saptamana asta. Nimic nu s-a mai intamplat. Totul e exact asa cum ar trebui sa fie...invatatul, orele, statul degeaba, nothing special. Chiar si ghinionul meu a ramas la fel: cand a dat la biofizica testul pentru puncte in plus am lipsit ca mi-a fost rau. Si pun pariu ca si saptamana urmatoare o sa fie la fel intrucat nu este nimic special planuit inca. Poate fac si eu ceva, doar nu o sa fiu ca stereotipul studentului la medicina care invata intruna si nu face nimic fain (chiar daca peste 2 saptamani am colocvii de ma doare capul numai cand ma gandesc la ele).
Am aflat, insa, de un eveniment foarte fain, zic eu, legat de lumea clip-urilor pe net. Evenimentul se cheama Off Air si consta intr-o conferinta despre videoclipurile online si un maraton de 12 ore de videoclipuri virale. Chiar daca nu e mocca, eu m-am hotarat sa merg, macar pentru conferinta, ca la maraton, chiar daca m-am inscris, nu cred ca rezist, mai ales daca sunt si singur. Mai multe detalii aici: www.offair.ro

Pe langa asta, m-am hotarat sa readuc de acum, cum am facut in primul meu post, chestia aia cu stiri si zvonuri de pe net. Altfel spus, iau si eu chestiile care mi s-au parut mai interesante, mai faine si scriu aici, pentru cine intereseaza. Majoritatea stirilor o sa fie, insa, despre jocuri, filme si altele de genul asta, nu despre lucruri cu adevarat serioase, ca despre astea auzim cu totii oricum o fi, fie ca vrem sau nu, iar eu cel putin sunt satul de majoritatea. Dar hai sa n-o mai lungesc si sa trec la treaba.

Stirile Internetului
1) Se mai face un joc Assassin's Creed! Va fi lansat anul asta, se va chema Assassin's Creed Unity, iar actiunea in Paris, in timpul Revolutiei franceze. Pe langa acesta, in paralel, se mai face inca un Assassin's Creed pentru console portabile, in care, din cate se zvoneste, vei juca rolul unui Templar/Templier (ziceti-i cum vreti voi). Acum nu mai trebuie decat sa termin si eu Assassin's Creed 3 si 4...pe langa asta, ii mai este cuiva dor de Prince of Persia?! Ca de asasini am tot avut parte in ultima vreme, dar de Prince of Persia nu (chiar daca povestea lui s-a cam terminat, iar ultimele 2 jocuri au fost cam "meh"). Trilogia asasinilor au reusit sa o continue cu succes, de ce nu si asta?!

2) A aparut trailer pentru Teenage Mutant Ninja Turtles! (sau Testoasele Ninja, ca sa zic pe romaneste)

3) Villain-ul din urmatorul joc Batman, Batman: Arkham Knight, a fost sugerat print-o poza si...nimeni nu stie cine este (poza de mai jos e cu el, nu cu Batman).

4) Goat Simulator este gata si poate fi pre-comandat pe Steam, iar cine face pre-order poate sa-l si joace. Eu o sa mai astept cele 2 saptamani pana se lanseaza oficial.

5) Facebook a cumparat Oculus VR pentru 2 MILIARDE $ (serios unii chiar nu au ce face cu banii). Sincer nu-mi prea pasa de chestia asta, ca oricum Oculus Rift nu a ajuns in Romania, dar e vorba de 2 MILIARDE DE DOLARI!!!!!!!!!!! FUCK!
Si acum, pentru cine nu stie ce e aia Oculus Rift, e o casca de realitate virtuala pentru jocuri. Pun un clip mai jos pentru explicatii.

(sursa: IGN, Machinima, Inside Gaming, Gamespot)


De la nes la congres
Te uiti pe geam. Afara este o vreme minunata. Soare, nu e prea frig nici prea cald. Totul e perfect. Dar ai de invatat. Ce te faci? Raspunsul e simplu: stai degeaba si te gandesti cat de fain e afara si ce fain ar fi sa iesi acum, dar trebuie sa inveti ca ai test. Dupa vreo juma de ora deschizi si tu cartea si cu chiu cu vai citesti cate ceva din ea. Timpul trece, iar la un moment dat, nu mai poti si te hotarasti sa iesi afara, chiar daca acum deja e seara. Incepi sa suni colegi, prieteni, dar majoritatea sunt si ei la medicina cu tine si au si ei de invatat. Prin urmare iti bagi picioarele si te uiti la un film. Poate altadata o sa fie altfel...


Melodia saptamanii
dor de mare...

Clipul saptamanii
this is so sad...but it is pure happiness

Review
Voi continua azi cu ce am inceput acum ceva vreme si anume cu seria Alien. Urmeaza cel de-al doilea film al seriei, intitulat, foarte sugestiv, Aliens.

 

Filmul a aparut in 1986 si este regizat de James Cameron (Terminator, Titanic, Avatar) care ii ia locul lui Ridlet Scott, creatorul seriei. Ca si primul film, este considerat un horror-SF, dar, dupa standardele din prezent, am putea sa-i spunem doar SF. Actiunea are loc 57 de ani dupa primul film, atunci cand naveta lui Ripley (Sigourney Weaver) este receptionata si salvata de oameni, iar Ripley este scoasa din crio-somn. Intre timp, pe planeta pe care Alien-ul din prima parte a fost interceptat, s-a stabilit o colonie umana cu scopul de a terraforma planeta. La scurt timp dupa ce Ripley a fost salvata, insa, Pamantul pierde contactul cu respectiva colonie, iar o trupa de puscasi marini bine pregatiti este trimisa sa investigheze, fiind insotiti de Ripley pe post de consilier. Insa niciunul dintre ei nu stiu ce ii asteapta cu adevarat.

Din distributie mai fac parte Carrie Hehn (Newt), Michael Biehn (Hicks), Paul Reiser (Carter Burke) si Lance Henriksen (Bishop).

Aliens a primit de-a lungul timpului recenzii foarte bune din partea criticilor, fiind destul de impresionant mai ales ca efecte speciale, pentru acea vreme. Mi-a placut sa vad si ca, de data asta, oamenii sunt mai bine pregatiti pentru aceasta confruntare, iar Ripley nu este singurul personaj cu adevarat inteligent. Trecerea in scaunul regizorului a lui James Cameron este evidenta, existand mai multe scene de lupta, iar tensiunea este mai usor de suportat, chiar daca panica este prezenta intr-o cantitate considerabil mai mare fata de primul titlu. Si chiar daca, acum, amenintarea Alien-ilor nu mai este o necunoscuta completa (Ripley, cel putin, stiind de acum cu ce se confrunta, spre deosebire de restul soldatilor), personajele fiind mai bine pregatite, frica inca stapaneste intreaga pelicula.

Nota mea: 9

Nota IMDb: 8,5 

Cam asta-i!

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si videoclipurilor postate. Toate drepturile revin producatorilor acestora si asociatilor lor.

Ce-o fi o fi

Inca o saptamana plina, cum cred ca vor fi de-acum toate pana la vacanta, ca doar na, sunt student la medicina, ce naiba. Teste, ascultari, garzi, vizita de la parinti, lucruri care se strica prin casa, de toate am avut parte zilele astea, pentru ca, in final, weekend-ul sa fie dominat de somn.
Totul a inceput luni cu doua teste, urmate marti de inca unul si de venirea mamei mele in Iasi, fiindca, din nou, are congres. Urmatoarele zile stai si invata, iar vineri ascultat (dar voi vorbi mai incolo despre asta) si garda la chirurgie. Trebuie sa spun, insa, ca asta a fost una dintre cele mai faine garzi la care am fost. Si chiar daca a inceput cam prost, avand in vedere ca nu se intampla nimic, am avut marele noroc ca, pe la 12 noaptea, sa vina un nebun care, cine stie cum, a inghitit un cutit (care erau sansele sa prind asa ceva?). Bineinteles, a fost repede operat si cutitul scos din stomac, dar ma intreb si eu un lucru: cum dracu nu acea nicio taietura prin esofag sau prin stomac? E vorba de un cutit totusi, chiar daca era tocit.
A, era sa uit, a mai fost un eveniment amuzant - intr-un fel, ca de fapt a fost o situatie cam serioasa, nu gluma - atunci cand o colega a lesinat, in timp ce domnul doctor opera un furuncul. Ce sa si faci acum, razi tu cat razi, da nu prea e de ras.
Pe la 1 noaptea plecam de la chirurgie, iar eu ma mut la cardio, dar nu mai prind nimic cu adevarat fascinant. Ceea ce e cu adevarat amuzant e ca, nu stiu in ce pozitie am dormit, dar mi-a amortit un picior complet, iar cand a venit o urgenta nu am putut sa ma ridic din pat si sa merg la UPU, iar dimineata am schiopatat intr-una pana acasa. Now that's funny!
Dar nu s-a terminat totul aici fiindca e vorba despre ghinionul meu aici (serios daca s-ar face un film cu toate datile cand am fost lovit de ghinion, nu numai ca ar fi extrem de lung, dar cred ca ar fi si o comedie cu prosti - sau, ma rog, cu un singur prost - fantastica). Prin urmare, sambata dimineata mi s-a stricat chiuveta in timp ce faceam curat si am inundat toata baia. Finally, it's all over. Now I'm just sitting here writing this and thinking how cool it is outside, instead of learning...Oh well!
A si inca ceva: tot saptamana asta a aparut pe net, dar si pe telefon, un joc foarte interesant numit 2048. E foarte addicting, foarte greu, iar regulile sunt foarte simple. Las aici link-ul pentru cine nu a jucat inca, alaturi de un link catre un alt joc pentru cine e fan "Hitchhiker's Guide to the Galaxy", joc in care trebuie doar sa scrii comenzi pe engleza si sa nu mori.

2048 game: http://gabrielecirulli.github.io/2048/
Hitchhiker's Guide to the Galaxy: http://www.bbc.co.uk/programmes/articles/1g84m0sXpnNCv84GpN2PLZG/the-hitchhikers-guide-to-the-galaxy-game-30th-anniversary-edition


De la nes la congres
Din nou nu ai invatat nimic la anato, dar de data asta ai si tu o scuza (sau cel putin asa crezi): ai test la biofizica. Profa preda vreo 2 ore, iar la final asculta. Unii au datorii, altii sunt numiti acum, iar tu rasufli usurat ca ai scapat si de data asta. Dintr-odata, insa, profa te intreaba ceva de genul "Ce e cu parul tau? Cand a intalnit ultima oara apa?". Dupa ce incerci sa dai niste explicatii stangace si balbaite, ca doar ce ai putea sa raspunzi la o asemenea intrebare. Din pacate pentru tine, insa, profa incepe sa te intrebe pe tine, atunci cand cei ascultati nu stiu sa raspunda, iar in mintea ta e numai "fuck fuck fuck baga-mi-as fuck baga-mi-as". Nu iti pune nota, dar stii ca data viitoare e randul tau. Din fericire ai la dispozitie 2 zile, este suficient.
Prima zi, bineinteles, nu inveti nimic, ca doar ai lucruri mult mai bune de facut, cum ar fi stai pe net, desi in mintea ta auzi doar cuvintele "tre sa ma apuc odata de invatat". A doua zi, insa, lucrurile se schimba si chiar te apuci de invatat. Deschizi caietul si repeti tot cordul ala pana il stii ca pe Dumnezeu, mai putin ventriculul stang, despre care nu ai scris mai nimic la LP, dar ce-o fi o fi.
Urmatoarea zi, urmezi la ascultat si, cum ai un noroc foarte mare, profa incepe sa te intrebe exact din ventriculul stang, dar reusesti scapi cu balbaielile tale. Urmeaza insa intrebarea: ce nota ai? Profa nu ti-a spus si o sa mai dureze ceva pana o sa afli, poti sa fi sigur de asta.


Melodia saptamanii
brilliant, just brilliant

Clipul saptamanii
melodia n-o fi ea prea faina, dar tipul asta e genial

Sorry, dar azi nu am review. Cum am zis, a fost o saptamana full. Poate data viitoare.

Cam asta-i!


*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra clipurilor postate. Toate drepturile revin producatorilor acestora si asociatilor lor.

"Insert title here"

Bun, mi-am revenit dupa ziua de miercuri, a mai iesit tristetea din mine, asa ca acum trebuie sa ma apuc de invatat ca urmeaza 3 teste in doua zile, deci tre sa ma misc repede, mai ales ca la biocel trebuie sa-mi mai cresc notele; m-am simtit ca ultimul idiot cand mi-am auzit notele la primele 3 teste, prin urmare pentru maine trebuie sa stiu frotiul ala la perfectie. Pe langa asta, weekend-ul asta a fost simularea de admitere, dar eu nu am fost fiindca, initial, mi-a fost prea lene sa ma ridic din pat si sa ma duc la sedinta. Ma rog, poate ma duc data viitoare sau la anul, who knows.
Mai mult decat atat, saptamana asta mi-am facut si eu cont pe Pottermore ca un obsedat de Harry Potter ce eram odata (unii ar zice ca inca sunt), asa ca, daca se stie cineva fan, sa vada oleaca site-ul. Nu e cine stie ce, dar are adaugari la poveste scrise chiar de J. K. Rowling, nu fan-fiction.
As mai avea ceva de zis in legatura cu ziua de miercuri (la noi, joi din cauza diferentei de fus orar, but whatever). Aceasta zi a marcat inca un final, respectiv finalul emisiunii =3 a lui Ray William Johnson. Bine, nu chiar finalul de tot, asa cum zice si el in clipul de mai jos, dar, totusi, e vorba de un ultim episod. Acum, sincer, nuj ce sa zic, o parte din mine spune SUGI P**A RAY!!!, iar alta parte spune "thanks for the laughs". Orice ar fi, cert este ca Ray va ramane o parte din istoria Internetului si a YouTube-ului, multa lume iubindu-l si multa lume urandu-l. Eu n-as mai avea nimic de zis, il las pe Ray sa vorbeasca:

De la nes la congres
 Ajungi acasa plictisit, dar fericit in acelasi timp fiindca ai avut o zi lejera, care s-a terminat repede. Relaxat, iti gasesti repede un serial si te uiti fara griji. Deodata, iti dai seama ca maine ai anato, cosmarul tuturor studentilor de anul I. Si mai rau, asculta, iar tu ai nota. Te uiti repede ce ai de invatat. Cordul si camerele sale; fata de alte zile, acum e relativ ok, dar tu tot te stresezi de parca nici nu stii despre ce e vorba. Dupa ce termini de vazut episodul inceput, ca doar ai timp, ce naiba, deschizi frumos caietul de la LP si Anatomia Trunchiului si incepi sa citesti in paralel din ambele, pana realizezi ca informatiile pe care ti le-a dat profa si cele din carte sunt destul de diferite. Asa ca iti bagi picioarele si incepi sa citesti din caiet, ca mai mult ca sigur asculta din ce a predat, nu din ce e in carte. Din pacate, insa, pe ici pe colo mai lipsesc date, ca bineinteles ca nu poti scrie totul, la cat de repede dicteaza la LP. Inveti si tu ce ai pe acolo, sperand ca dintre toti nu te va asculta doar pe tine.
A doua zi dimineata, mergi la facultate, iar la anato deja te simti ca si cum nu stii nimic. Spre fericirea ta, nu te asculta pe tine, dar incepi sa te simti ca un prost cand realizezi ca, in cel mai bun caz, stii raspunsul la doar o intrebare din doua. Eh, ce mai conteaza, nu esti tu cel ascultat, Slava Domnului! De-acum poti sa te gandesti la ce o sa faci in weekend.


Melodia saptamanii
trebuie sa fac pe cineva fericit cu melodia asta

Clipul saptamanii
ladies and gentlemen, Zack Galifianakis!!!! A, da, mai e si Obama pe-acolo...
(din nou, nu stiu de ce nu merge sa adaug clipul direct aici, asa ca las link-ul)

Between Two Ferns with Zach Galifianakis: President Barack Obama


Review
Azi am pregatit un review mai special: nu mai vorbesc despre vreun film, ci despre o carte. Nu am mai facut, insa, niciodata asa ceva, prin urmare mai mult ca sigur nu o sa fie bun. Pe langa asta, trebuie sa spun ca nu stiu de ce critic profesionist ar trebui sa ma folosesc in materie de carti, asa ca voi avea o singura nota, cea data de mine, iar review-urile astea mai mult ca sigur nu vor fi ceva de genul eseu la romana. Si inca ceva: eu nu sunt genul de om care citeste orice sau care citeste foarte mult. Mie trebuie sa-mi placa cartea dinainte sa o citesc, ca sa zic asa, de aceea sunt foarte mari sanse ca sa primeasca de la mine note mari.
De asemenea, acum ca am scapat de orele de romana, mai mult ca sigur o sa citesc numai SF-uri si fantasy.
Dar hai sa mai las vorbaraia si sa ma apuc de treaba, ca daca o mai lungesc mult chiar nu stiu ce o sa iasa, Asadar, fara alte adaugiri, Dansul dragonilor de George R. R. Martin.

Ok, trebuie sa incep prin a spune ca am o mare problema: nu stiu cum sa fac sa vorbesc despre aceasta carte fara massive spoilers sau chiar fara mici spoilere pentru fanii seriei si ai serialului. Asa ca, pentru cei care nu vor sa afle nimic de dinainte, spun SPOILER ALERT!
Acum, ca am rezolvat si cu asta, trecem la review-ul propriu-zis. Dansul dragonilor/A Dance with Dragons este al cincilea roman al seriei "Cantec de gheata si foc"/ "A Song of Ice and Fire " (nu "Urzeala tronurilor"/ "Game of Thrones", cum a fost numit serialul) de George R. R. Martin. Aparut in 2011, atat  in engleza, cat si in romana, este ultimul volum publicat din serie, ultimele doua romane ale seriei (The Winds of Winter si A Dream of Spring) nefiind inca finalizate. Celelate romane ale seriei sunt: Urzeala tronurilor/ A Game of Thrones (1996, 2007 in romana), Inclestarea regilor/ A Clash of Kings (1999, 2008 in romana), Iuresul sabiilor/ A Storm of Swords (2000, 2009 in romana) si Festinul ciorilor/A Feast for Crows (2005, 2009 in romana).

 

Ca sa fac si o comparatie cu serialul, ca tot se apropie sezonul 4, primele doua sezoane au respectat extrem de fidel cartile, fiecarui sezon corespunzandu-i o carte. Din sezonul 3, insa lucrurile se schimba: unele lucruri au fost modificate, iar finalul sezonului nu corespunde finalului celui de-al treilea roman, ci actiunea a ajuns undeva pe la jumatatea acestuia. Asta nu este, insa un lucru rau, fiindca, sincer sa fiu, nu vad cum ar fi putut incadra toata actiunea din carte in doar 10 episoade fara sa taie foarte mult.

Cu toate astea, nu ma pot abtine sa nu vorbesc despre diferentele majore dintre carti si serial:

1) La Nunta Rosie, sotia lui Robb nu a fost prezenta, ea ramanand bine mersi, in viata, la Riverrun si cel mai important, e gravida cu copilul lui Robb. Pe langa asta, ea nu este Talisa Maegyr din Volantis (Oona Chaplin), asa cum apare in serial, ci Jeyne Westerling, o fata nobila dintr-o casa supusa Casei Lannister, ea avand grija de Robb dupa ce acesta fusese ranit intr-o batalie si adus in castelul familiei Westerling. Sincer, chiar nu inteleg de ce producatorii serialului au schimbat-o si au si omorat-o.

2) Sansa nu este abordata direct de Degetel, care incearca sa o scoata din  King's Landing, ci de bufonul - fost cavaler - Dontos, chiar daca acesta este "controlat" de Baelish din umbra.

3) Bastardul lui Robert luat de Melisandre la Piatra Dragonului pentru a fi sacrificat nu este Gendry, ci Edric Storm, de la Capatul Furtunii, personaj care nu apare in serial. Gendry ramane, in carte, cu Beric Dondarrion si restul Fratiei fara Blazon, iar Edric este salvat de Davos Seaworth, asa cum se intampla si in serial.

4) Bran nu trebuia sa se intalneasca abia acum cu fratii Reed. In carti, ei erau la Winterfell inca dinainte sa se intoarca Theon cu oamenii de fier si fugeau cu totii spre nord. De asemenea, Osha o lua cu Rickon si lupul sau, Latosul, din prima pe alta cale, in timp ce Bran, Hodor, Meera si Jojen isi continuau drumul spre Zid.

5) Theon nu trebuia sa mai apara deocamdata, cu atat mai mult sa se arate modul in care este torturat de bastardul de Ramsay. In romane, el reapare abia in Dansul dragonilor, fiind complet distrus, atat fizic, cat si psihic dupa torturile la care a fost supus. Serios, pentru ce care nu au citit cartile spun ca pe Ramsay o sa fie la fel de urat, daca nu chiar mai urat de fani decat Joffrey.

Acum ca am lamurit si diferentele dintre carti si serial, trecem la actiunea din Dansul dragonilor. O sa vorbesc foarte putin aici despre actiunea propriu-zisa, din motive de SPOILERE. Evenimentele din acest al cincilea roman au loc in acelasi timp cu cele din cel de-al patrulea, Festinul ciorilor, ba chiar ajunge mai departe in ultimul sfert al actiunii. Diferenta este ca, daca in al patrulea roman erau in cea mai mare parte prezentate povestile unor personaje ce la inceput au fost secundare (Cersei, Jaime, Brienne, Sam Tarly, Sansa, Arya, Asha Greyjoy etc), acum se revine in principal la personajele cu care suntem obisnuiti (Jon, Bran, Davos Seaworth, Theon, Daenerys, Tyrion, Arya etc).

Pe scurt, in Westeros razboiul continua intre regii ramasi, insa luptele iau deocamdata o pauza, locul lor fiind luate de diplomatie si de amenintarea Celorlalti, Umblatorii Albi. Daenerys are si ea problemele ei, orasul ei, Meereen fiind in continuare amenintat, iar dragonii devenind din ce in ce mai periculosi. Cu toate acestea, multe personaje sunt intr-o fuga continua, intr-o cursa de a ajunge la Daenerys pentru a-i cere mana si a o aduce in Westeros cu dragonii.

In concluzie, cartea m-a lasat cu sufletul la gura in asteptarea urmatorului volum, care, din pacate, va aparea abia undeva prin 2015. Cu toate acestea, din fericire, exista si serialul, sezonul 4 aparand la inceputul lui aprilie (nici nu stiti cat sunt de fericit ca am reusit sa termin si cartea asta inainte sa reinceapa serialul). George R. R. Martin este un scriitor extraordinar, care stie cum sa faca sa transmita tot felul de emotii cititorului, de la ura pura si tristete, la fercire si este, mai ales, un maestru al suspansului si al rasturnarilor de situatie.

Valar Morghulis!

Nota: 10

Cam asta-i!

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra clipurilor video si fotografiilor postate. Toate drepturile revin producatorilor acestora si asociatilor lor.

**ca sa vezi faza tare si cat de mult ma pricep eu la programare: am pus titlul postarii <Insert title here> din lipsa de inspiratie, acesta fiind chiar codul folosit de Google pentru titlu. Prin urmare, mi s-a salvat postarea ca fiind fara titlu. Nu-i nimic, modific putin, poate il pacalesc cumva.

Rest in Peace!

Azi simt neaparat nevoia sa scriu ceva, nu fiindca m-ar fi lovit subit inspiratia sau fiindca pur si simplu ma plictisesc, ci fiindca azi este o zi importanta pentru mine si pentru toti fostii mei colegi. Astazi, cu totii ne amintim si plangem. Astazi, se implineste un an de la trecerea in nefiinta a colegului nostru, Alex Birnicu, Andi. Aceasta zi este pentru tine!
Marti, 12 martie 2013. Parea a fi o zi ca oricare alta. Ne trezim de dimineata si mergem la scoala, chiar si tu. Vine ora de bio si, ca de obicei, nimeni nu o asculta pe Carmencita. Dupa asta, pleci si ne urezi tuturor "Pa, weekend placut!". Tipic. Nimeni nu credea ca acestea vor fi, de fapt, ultimele tale cuvinte catre noi, intrucat, pe la 11 noaptea, in timp ce ma uitam la meciurile din Champions League, ma suna Teofil de la Iasi si imi spune "Alex a murit."
"Ce ma?"
"Alex a murit"
"Cine a murit?"
"Alex"
"Care Alex?", eu fiind incapabil sa cred ca tocmai tu erai acela.
"Alex Birnicu"
"Ce-i cu tine ma, doar azi a fost la scoala, l-am vazut, cum sa moara?"
"Da stiu, dar e adevarat, acum am aflat si eu"
"Coaie, nu fa glume din astea, nu te juca cu din astea!"
"Eu NICIODATA nu glumesc cu asa ceva!"

O mare parte din mine nu credea asa ceva, desi stiam ca e adevarat dupa ce Teo imi spusese ca el nu glumeste cu moartea, oricate faze ar fi facut el la viata lui. Noaptea aceea m-am rugat la Dumnezeu sa fie doar o gluma tampita, nu am reusit nici sa dorm. Dar nu era o gluma tampita. De realizat am realizat cu adevarat ca nu era o minciuna abia a doua zi cand am intrat in clasa si i-am gasit pe cei care erau atunci acolo plangand. In banca ta erau puse lumanari. Andy, desi era colegul tau de banca, abia atunci aflase ce s-a intamplat. Toata clasa era devastata. Diriga nu mai avea cuvinte, profa de romana plangea si ea. Trebuia sa vina inspectia la noi la clasa, dar directoarea aranjase sa se duca la alta clasa. Niciunul dintre noi nu mai putea vorbi, ce am fi putut sa mai zicem. O clasa intreaga, o scoala intreaga era in doliu.
La priveghi, iti vad familia, mama, tatal si sora ta. Nimic nu poate exprima durerea din sufletele lor. Ma intreb ce fac acum? Ioana inca mai pune pe facebook poze cu tine, ii e foarte dor de tine, stiu. Insa de parintii tai nu mai stiu nimic. Cred ca Teona si Catalina mai tin legatura cu ei.
Ce a urmat, insa, a depasit orice limita a bunului simt. Cum sa-si bage presa locala nasul asa cum au facut-o?! Si, pe langa asta, sa si minta cu nerusinare, spunand ca erai stresat din cauza examenelor, ca ai inceput sa iei nu stiu ce pastile si ca ai murit de la o supradoza. Minciuni nerusinate!
Totul a culminat, insa, la cursul festiv cand ti s-a acordat, pe buna dreptate, Diploma de Onoare a scolii, pe care toata lumea stia ca vrei sa o obtii. Si ai meritat-o, doar cate lucruri ai facut tu pentru CNPR (pentru necunoscatori, Colegiul National Petru Rares), in toate cele te implicai. Ai facut mai multe decat unii doar viseaza sa faca, ai avut o putere si o energie pe care unii, inclusiv eu, nu intelegeau nici macar de unde o scoteai. Sunt sigur ca daca acum ai fi fost si tu la facultate, la farmacia ta, ai fi fost cel mai bun.

Pentru cei care nu te-au cunoscut spun asa: Alex mi-a fost coleg 8 ani si era un coleg extraordinar. Era seful clasei, liantul intre cei din clasa, daca era cineva suparat, Alex mereu reusea sa il binedispuna, sa zambeasca, asa cum facea el mereu. Era atat baza clasei, tinandu-ne uniti, cat si varful, fiind unul dintre cei mai buni dintre noi. Alex se implica in orice activitate de voluntariat, la Crucea Rosie, la Cercetasi, orice ii trecea prin minte. Si vroia sa dea la Farmacie la Cluj fiindca aceea era, dupa parerea lui, cea mai buna facultate. A decedat in ziua de 12 martie 2013, cand a venit obosit acasa si s-a culcat. Nu stiu exact ce s-a intamplat apoi, daca e adevarata faza cu criza de astm (el suferind de mic de aceasta boala) sau nu, dar stiu ca ambulanta l-a dus la spital, a fost nevoie sa i se faca resuscitare, apoi, dupa ce s-a stabilizat, a fost transferat la Terapie Intensiva, unde, in final, asa cum zic americanii, nu s-a mai putut face nimic pentru el.
In incercarea de a respecta dorinta familiei, nu voi include aici nicio poza sau video cu Alex Birnicu, chiar daca in presa locala au aparut acum un an. Prefer sa ramana asa.

Acum, imi amintesc cam cum ne-am inteles noi doi de-a lungul timpului. Am facut cunostinta cu tine in clasa a cincea, cand eram cu totii elevi noi intr-o scoala noua. Stiu ca ne-ai dat la fiecare cate o "carte de vizita" cu numele tau si numarul de telefon pe ea. Inca de atunci m-am gandit "Ce-i cu ciudatul asta?". In gimnaziu, relatia intre noi nu a fost prea grozava, eu considerandu-te un gay (la propriu si la figurat), fiind si eu la varsta aia un copil prost ca oricare altul, nu ca acum tare m-as fi schimbat. La inceput te consideram un amic de Harry Potter, asta pana cand ai inceput sa ma enervezi spunand intruna ca sunt un obsedat de Harry Potter. Dar cel mai mult ma enervai cand te vedeam inconjurat de fete, ce baiat nu ar fi fost invidios, dar chiar si atunci ziceam ca fetele stau mereu impreuna. In fine, timpul a trecut, cu bune si cu rele, cu conflictele mai mici sau mai mari si am ajuns la liceu, din nou in aceeasi clasa. In prima zi, intrucat ai fost singurul care a candidat, ai devenit seful clasei, vice-seful clasei si casierul si, culmea, ti-ai luat toate responsabilitatile in serios si te-ai descurcat de minune in orice post. Si nu stiu ce parere ai avut tu vreodata despre mine, dar eu mi-am schimbat-o total pe a mea despre tine cand am vazut tot ceea ce faci. Nici macar acum nu inteleg de unde aveai atata energie, ca mama ma-sii faceai, ca sa nu mai spun de cata incredere in tine aveai. Asta vine de la un lenes si jumate cu increderea in sine pierduta total, care acum se gandeste ca ar trebui sa invete la anato. De la mine numai respect! Si imi pare sincer rau pentru toate fazele urate pe care ti le-am facut...eram si eu un copchil prost ce sa-i faci.
"Pa, weekend placut!". 12D nu te va uita niciodata, noi vom ramane mereu 38!

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Pe o nota mai personala, acum, este ceva ce vreau sa spun. Poate parea extrem de prostesc si unii vor crede ca am luat-o razna si trebuie sa ma duc la Socola, dar dupa ce, in timpul liceului, 2 colegi de-ai mei au murit (da, doi. Pe langa Alex, in 2009 mi-a mai murit un amic, cu 2 ani mai mic decat mine, dar de aceasta data a fost din cauza drogurilor; nu ii mai dau si lui numele, mai ales ca nu am fost chiar atat de apropiati) am invatat o lectie foarte importanta: nu stii cand te ia moartea, poate fi oricand, asa ca viata trebuie traita la maxim, asa cum a facut Alex. Cu acest gand in minte, vreau sa imi expun cateva dorinte pentru cand voi muri, fie ca e maine sau peste o suta de ani. Si sunt sigur ca unora o sa li se para amuzante sau prostesti, chiar tampite, dar eu vorbesc foarte serios.
In primul rand, stiu ca este mai neortodox, dar nu vreau sa fiu imbracat in costum, la patru ace. NU FRATE! Vreau sa fiu imbracat in tricou, cu blugi si adidasi, eventual cu o camasa si tricou, pentru ca asta sunt eu cu adevarat si asta vreau sa fiu si dupa ce nu voi mai fi. Niciodata nu mi-a placut sa ma imbrac elegant daca nu era vorba de vreo ocazie care chiar cerea asta.
In al doilea rand, vreau sa am cu mine muzica mea, intr-un fel sau altul. MP4-ul meu sau telefonul cu niste casti ar fi perfecte, chiar daca nu am pe ele toata muzica mea. Si asta vreau fiindca eu consider muzica mea ca fiind sufletul meu. Eu am foarte mari pretentii de la melodii si nu consider ca exista muzica buna si muzica proasta, ci doar muzica. Daca o melodie reuseste sa-mi transmita ceva, ma face sa simt ceva, abia atunci imi place si o iau sa o ascult, daca nu, da-o naibii, poate sa fie cantata de oricine, daca nu "ajunge" la mine nu merge. Si apropo de asta, mi-ar placea foarte tare ca la inmormantare sa cante Frank Sinatra - My Way sau Cargo - Aproape de voi sau amandoua :))
In final, as mai avea de zis ca, in cazul in care acest lucru este posibil, vreau sa imi donez organele. Asa, ca o ultima mana de ajutor pe care sa o ofer cuiva, doar vreau sa fiu medic, ce naiba!
Atat am avut de spus.


*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor acestora si asociatilor lor.

Day "cine mai stie cat"

Din nou o saptamana plina, cu garzi, colocvii la anato, cerc de anato (care, de altfel, a fost foarte tare) si 8 martie. Bineinteles, cu ocazia acestei zile, noi, baietii, ne-am organizat si le-am luat la fete niste prajituri (ca, na, ce altceva ar putea sa faca 4 baieti pentru peste 30 de fete ca sa si iesim rezonabil cu banii), insa gestul a fost primit cu destul de multa reticenta din partea unora, sau cel putin asa mi s-a parut mie. Adica, totusi, ce-ar trebui sa facem ca sa multumim si noi pe toata lumea? Ca sa nu mai zic ca unele fete au crezut ca ideea si organizarea a fost doar a unuia dintre noi, nu a tuturor. Ma rog, cu chiu cu vai am trecut si peste asta.

Ar trebui sa zic ceva si de cercul de anato in afara de faptul ca a fost foarte tare, dar, sincer, habar n-am ce sa spun. Au fost 4 prezentari foarte interesante, insa la una a fost cam aiurea ca nu prea intelegeam despre ce sa vorbeste, nestiind toti termenii de anatomie si de chirurgie (prezentarea a fost a unora din anul III, ce sa-i faci). In rest, nu stiu...probabil o sa prezint si eu un proiect cu cativa colegi cand facem din nou cercul, in aprilie, dar pana atunci mai e.


De la nes la congres
Gasesti in final o ocazie sa faci si tu o garda cu niste colegi cu un doctor binevoitor, la gastro. Inainte sa pleci de acasa incepi sa te gandesti "Bai, oare sa-mi iau stetoscopul si tensiometrul sau nu?! Dar costum de spital? Dar papuci? Hai ca nu mergem acuma la chirurgie, nu sunt astea absolut necesare. Dar daca sunt?" pentru ca, in final, sa-ti bagi picioarele in toate, iti iei cu tine ce iti iei si pleci. Te intalnesti cu colegii la spital si va duceti toti sa o cautati pe doamna doctor respectiva, dar nu reusiti sa dati de ea decat dupa ce ati facut 5 ture complete de sectie si ati intrebat toate asistentele care v-au iesit in cale unde ati putea sa o gasiti pe doamna doctor. Dupa ce reusiti sa dati de ea, va schimbati si va lasati bagajele unde gasiti si voi loc, rugandu-va sa nu vi se fure nimic. De acum, sprijinitul peretilor poate incepe in asteptarea ca ceva sa se intample.Si stai, stai, si stai, mai barfesti ceva cu colegii, dar nimeni nu va baga in seama. Eventual, la un moment dat, trec niste brancardieri cu un mort pe langa voi (Dumnezeu sa-l odihneasca, oricine ar fi!), iar reactiile voastre sunt diverse: unii se gandesc ce trist e, altii raman socati pe viata, altii incep sa faca tot felul de glume ("Are cineva aplicatie de lumanare pe telefon?"), iar unii raman pur si simplu fara nicio reactie. Ba chiar se poate chiar sa gasiti cate o radiografie pierduta de lume cine stie de cat timp, lasata asa, intr-un colt oarecare, radiografie pe care, bineinteles, veti incerca cu totii sa o interpretati in urmatoarele minute. Cel mai tare insa este atunci cand deveniti toti entuziasmati ca se apropie ora vizitei siiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii...nu se intampla nimic, din cine stie ce motive. Nervosi, atat tu cat si colegii incepeti sa va intrebati daca sa mai stati sau nu, insa, prin cine stie ce minune dumnezeiasca, vine un pacient la consultatie. Ca atare, va inghesuiti cu totii in mica sala de consultatii si incercati sa vedeti ceva. Apoi inca un pacient si inca unul, plus o urgenta intr-un salon, pentru ca, la final, toata lumea sa fie multumita ca macar a apucat sa vada ceva ceva, chiar daca nu a fost nicio endoscopie.


Melodia saptamanii
nu mai zic nimic

Clipul saptamanii
exact asa ma trezesc si eu dimineata cand sunt acasa in Suceava...difera doar talia cainelui...si numarul lor...si nu e nevoie de laser...cred ca am zis deja prea multe

Review
Stiu ca data trecuta am inceput cu seria Alien, dar am facut o mica schimbare fiindca am vrut sa vad odata filmul asta si m-am gandit ca acum ar fi un moment bun, mai ales ca are o mica legatura cu seria Alien. Fara alta adaugiri, Aliens vs Predator: Requiem.

 

 Trebuie sa incep prin a spune ca, pana acum, am auzit numai lucruri rele despre acest film, ceea ce cu siguranta mi-a afectat viziunea asupra sa, fiindca, n-am ce face, sunt si eu om influentabil si cand aud in repetate ori ceva despre un anumit lucru, tind sa cred ca este adevarat. Dar sa lasam deocamdata asta, voi reveni la idee putin mai incolo, in concluzie.

Filmul a aparut in 2007 si este o continuare la Alien vs Predator din 2004, fiind bazat pe seriile Alien, respectiv Predator. La randul lor, aceste doua filme au adus in 2010 la aparitia unui joc video cu acelasi titlu. Filmul este regizat de Fratii Strause (Colin & Greg Strause), inlocuindu-l pe Paul W. S. Anderson, regizorul primului film.

Povestea incepe cu Predatorii, care, spre deosebire de prima parte cand vanau Alienii pentru onoare, acum fac experimente cu ei, reusind sa creeze un hibrid (sa-i zicem Predalien). Ceva merge insa prost, nava se prabuseste pe Pamant langa un mic oras american, iar Predalienul. Intre timp, un Predator receptioneaza semnalul navei prabusite si se indreapta spre Pamant, urmand o confruntare pe viata si pe moarte intre cele doua rase de extraterestii, oamenii fiind prinsi la mijloc.

Din distributie fac parte Steven Pasquale (Dallas), Reiko Aylesworth (Kelly), John Ortiz (seriful Eddie Morales), Johnny Lewis (Ricky), Ariel Gade (Molly) si Kristen Hager (Jesse).

Filmul mi-a lasat o senzatie de "meh" spre "prost" in minte, plusand doar la efecte speciale si scenele de actiune, care sunt intr-adevar foarte bune. In rest, povestea e slaba, cliseica (cele doua puteri uriase care se confrunta fara ca oamenii sa poata face ceva, ca sa nu mai zic de micul orasel american fara nume pe care m-am saturat sa-l vad in toate filmele de acest gen), actorii sunt extrem de prosti (scuze, dar asa e), la fel ca si personajele pe care le interpreteaza, iar finalul este extrem de previzibil si de idiot. Iar daca in primul film aveam 3 Predatori care abia-abia se descurca cu un cuib de Aliens, acum avem un singur Predator gen Chuck Norris. Insa cel mai tare m-a deranjat faptul ca AvP nu mai pastreaza nimic din acea atmosfera infricosatoare, care te tine mereu in suspans, din filmele Alien, respectiv Predator.

In concluzie, chiar daca parerea mi-a fost mai mult sau mai putin influentata de ceea ce am auzit de acest film, nu pot sa fiu multumit de el.

Nota mea: 5

Nota IMDb: 4,7

Cam asta-i!

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor acestora si asociatilor lor.

De la nes la congres...

E clar! O sa scriu de-acum doar o data pe saptamana si asta doar fiindca nu mai gasesc energia si timpul necesare sa postez in fiecare zi cate ceva. Dar nu-i nimic, numai bine adun ceva materiale, inspiratie si idei, pana cand voi reusi sa dau o forma definitiva acestui blog. De exemplu, saptamana asta am aflat de revista UMF-ului, "Pulsul medicinistului", care va contine o rubrica intitulata simplu "De la nes la congres", rubrica pe care o voi, cum sa zic...adopta intr-un fel. Pe scurt va fi o sectiune noua a blogului in care voi scrie despre experienta mea de student la medicina si sper ca unele secvente vor aparea si in revista. Oh well, we'll see!

Pana atunci trebuie neaparat sa vorbesc despre saptamana asta, care a inceput cu o mare mahmureala dupa "mica" betie de ziua mea, ca si eu, ca tot omul, chiar daca sunt student la medicina, beau de ziua mea (chiar daca acum a fost putin exagerata fiindca am avut 3 petreceri/iesiri diferite). Problema e cum s-a terminat insa saptamana, fiind fortat sa suport fitele altora, mai ales cand nu este nimic pe lumea asta care sa urasc mai mult decat fitele unora, ca prost sa fii, da cand mai faci si mofturi...anyway, in sfarsit am vazut si eu o bucata de mort la facultatea asta si sincer mi s-a facut sila. Nu fiindca ar fi fost scarboasa, ca, din punctul meu de vedere, nu a fost, ci fiindca am reusit sa inteleg intr-un final cam cum sta treaba in facultatea asta. Parca toate lucrurile care merg prost in Romania s-au adunat in UMF Iasi. Bag ****! Dar ce e mai interesant acum este ce se intampla in Ucraina, mai ales ca Rusia a intervenit cu armata, iar SUA incearca sa-i faca sa se retraga. Serios acum, unii oameni sunt atat de prosti incat ar fi in stare sa porneasca un Al Treilea Razboi Mondial, Doamne fereste! Nu zic acum ca eu as fi cine stie ce geniu, am si eu prostia mea, dar incerc sa o mentin la minimum fata de alte persoane. Cum zicea Asha Greyjoy, sora lui Theon din Game of Thrones, "unele fete (fetze) cer o barba, alte fete cer pumni, iar altele cer un topor intre ochi". Si acum ca mi-am zis of-ul si mi-am descarcat nervii, trec la lucrurile mai importante:


De la nes la congres
Un sunet enervant iti suna in cap. Deschizi ochii, dar in jurul tau e numai intuneric. Te ridici din pat si inchizi blestemata aia de alarma, incercand sa rezisti tentatiei de a-ti arunca telefonul sau ceasul pe geam. Este luni si ai cursuri de la 7:30 dimineata, asa ca te-ai trezit la ora 6:00, ca sa ai timp de toate. Mai stai 5 minute si te gandesti "Sa merg sau sa nu merg la primul curs?!", ca pana la urma sa-ti dai seama ca odata si odata tot trebuie sa mergi, ca doar tu ai vrut la facultatea asta, nu altcineva. Iti bei cafeaua de dimineata, chiar daca dupa weekend nici macar cafeaua nu te face sa te mai simti mai energic, mai bine. Pleci de acasa si te duci in statia de autobuz, unde stai un sfert de ora pana sa te intrebi daca ai destui bani de taxi. Dupa aproape o jumate de ora de asteptare apare in final si autobuzul tau, plin pana la refuz. In cateva secunde te gandesti daca urci si stai inghesuit sau iei taxi. Pana la urma, intr-un fel sau altul tot ajungi la facultate. Intri in sala si te uiti in jur: toata lumea e la fel de adormita ca si tine. Iti gasesti un loc undeva si incepi sa vorbesti cu colegii tai. Inevitabil, discutia va incepe cu intrebarea "Ti-ai invatat la...?" fiindca, orice ar fi, tot exista ACEL obiect care iti scoate peri albi si pentru care oricat ai invata tot nu e destul. Proful sau profa vorbeste in fata, dar este imposibil sa asculti ceva. Abia vreo 2 ore, 2 tigari si o cafea mai tarziu simti si tu ca te-ai mai trezit putin, chiar daca nu complet. La timp ca sa prinzi finalul primului curs. Ziua continua in timp ce tu la LP te simti macar o data ca un prost, iar la cursuri te intrebi "Oare ce caut eu aici?" cand vezi ca jumate de serie lipseste. Intr-un final iesi de la ore, ajungi acasa si deschizi Facebook-ul, desi gandul iti tot zboara la colocviul de poimaine. Chiar si asa, tare te-ai mai uita la un serial sau ai juca un joc la calculator, fiind prea obosit ca sa mai poti invata. Zis si facut! Te uiti apoi la birou si realizezi ca acum e momentul, te apuci de invatat, indiferent cat ar fi ceasul, dar nu inainte sa iti mai faci o cafea. Lucrezi pana la epuizare, te uiti la ceas si realizezi ca e trecut demult de 12 noaptea. Te duci si te intinzi pe pat, prietenul tau cel mai bun din toata lumea asta, in gand iti trec numai blesteme si injuraturi, somnul te ia.
Un sunet enervant iti suna in cap...


Melodia saptamanii
as minti daca as spune ca nu am ajuns si eu, ca tot Internetul, obsedat de melodia asta. Am tot amanat momentul asta, dar nu se mai poate

Clipul saptamanii
un alt clip super de la genialii Creative Monkeyz. Tineti-o tot asa baieti!

Review
In sfarsit reusesc sa mai scot un review, ca a trecut prea mult timp de la ultimul. Incep cu o noua serie de filme, pe care am vrut demult sa o vad, stiind despre ce este vorba, si nu pot decat sa-mi dau pumni in cap ca nu am vazut-o mai repede, chiar daca am vazut alte filme legate de aceasta serie. Ma rog, fara alte adaugiri, este vorba de Alien

Filmul a aparut in anul 1979 si este un thriller - SF. Este primul din seria cu acelasi titlu, din care mai fac parte inca trei filme (Aliens - 1986, Alien 3 - 1992 si  Alien: Resurrection - 1997). De asemenea, seria a mai inspirat mai multe jocuri video, precum si o alta serie de filme (Alien vs Predator) si un prequel (Prometheus - 2012).
Filmul, regizat de Ridley Scott, ii are in centru pe cei sapte membri ai navei comerciale Nostromo, aflata in lungul sau drum inapoi spre Pamant. Dupa ce nava receptioneaza un semnal necunoscut, echipajul este trezit din somnul criogenic la jumatatea drumului catre casa si se hotarasc sa investigheze locul de unde provine semnalul. Insa ei nu stiu ca ceea ce vor descoperi le va aduce sfarsitul.
Distributia este alcatuita din doar 8 actori : Tom Skerritt (capitanul Dallas), Sigourney Weaver (Ripley), Veronica Cartwright (Lambert), Harry Dean Stanton (Brett), John Hurt (Kane), Ian Holm (Ash), Yaphet Kotto (Parker) si Bolaji Badejo (alien-ul).
Desi stiam de mai mult timp povestea filmului, cine traieste si cine moare, tot a reusit sa ma tina in suspans, ba chiar a facut prequel-ul Prometheus, film pe care il consideram destul de ok, sa scada in ochii mei datorita povestii repetitive si lipsei de originalitate. Mai mult decat atat, raportat la anul 1979, efectele speciale sunt incredibile, la acelasi nivel cu cele din Star Wars as putea spune. De asemenea, este primul film de acest gen care aduce ideea unei corporatii malefice supreme, care va conduce indirect planeta, idee preluata mai apoi de multe alte filme.
In concluzie, am ramas profund impresionat de acest film, nu doar prin faptul ca e un SF, iar eu sunt innebunit dupa SF-uri, ci mai degraba prin faptul ca m-a surprins. Alien poate fi considerat un adevarat clasic al genului.

Nota mea: 10
Nota IMDb: 8,5

Cam asta-i!

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor acestora si asociatilor lor.