sâmbătă, 5 martie 2016

Game review - Life is Strange

Iar am ramas in urma cu postarile. Dar na, a fost sesiune, apoi a venit vacanta si lenea, iar acum in sfarsit m-am reacomodat (cat de cat) cu programul de la facultate. Prin urmare, vreau sa va prezint un joc micut si simplu pe care l-am terminat inainte de sesiune: Life is Strange.


Cerinte minime:
procesor Dual Core 2.0 GHz
RAM 2 GB
placa video ATI sau NVidia, 512 MB (nerecomandat pentru placile Intel)
spatiu hard-disk 3 GB
sistem de operare Windows Vista

Platforma de test:
procesor Intel Core i7-4700HQ 2,40 GHz
RAM 8 GB
placa video NVIDIA GeForce GT 750M DDR3, 4 GB
sistem de operare Windows 7 Ultimate 64-bit


Jocul este un point-and-click graphic adventure game dezvoltat de Dontnod Entertainment si publicat de Square Enix, fiind disponibil pentru PC, PlayStation 3, PlayStation 4, Xbox 360 si Xbox One. Acesta este format din cinci episoade lansate de-a lungul anului 2015 (Chrysalis - 30 ianuarie, Out of Time - 24 martie, Chaos Theory - 19 mai, Dark Room - 28 iulie si Polarized - 20 octombrie).

Actiunea are loc in 2013 si o are in centru pe Max Caulfield, o studenta la fotografie in varsta de 18 ani care are intr-o zi o viziune cu o tornada ce ii va distruge orasul. Apoi ea se trezeste si descopera ca acum are puterea de a intoarce timpul. Astfel, Max trebuie sa-si foloseasca nou-descoperita putere pentru a rezolva misterele din fictivul oras Arcadia Bay, Oregon si sa ii salveze pe toti de tornada din viziunea sa.


Gameplay-ul nu este unul forte dificil de inteles, fiind vorba de un simplu third-person point-and-click. Vei fi nevoit sa rezolvi anumite puzzle-uri si sa interactionezi cu celelalte personaje, insa nu este chiar atat de dificil, avand in vedere ca poti sa intorci timpul pentru cateva secunde. Problema este ca poate deveni frustrant sa tot trebuiasca sa intorci timpul fiindca ai ratat un mic detaliu sau nu observi un amanunt sau, pur si simplu, timing-ul nu a fost bun.
Cu toate acestea, accentul este pus mai mult pe poveste si nu pe gameplay-ul propriu-zis. Jocul se bazeaza pe efectul fluturelui, ceea ce inseamna ca deciziile pe care le iei cu Max, replicile pe care le alegi, chiar si modul in care interactionezi cu personajele, toate acestea influenteaza intr-un anumit fel cursul povestii si, prin urmare, soarta tuturor celor din Arcadia Bay.

Ce iese, insa, in evidenta la acest joc este grafica. Aceasta nu este una care sa te lase cu gura cascata, dar nu e nici proasta. Cum spuneam la inceput, vorbim despre un graphic adventure game, intreaga grafica fiind realizata asemenea unui desen animat, avand o oarecare tenta artistica, deoarece si Max este o artista.
Singura problema ar fi, insa, faptul ca personajele nu isi misca gura in concordanta cu ceea ce zic, ceea ce aduce mai degraba a un joc facut undeva in perioada 2000-2005. Adica, serios, chiar nu puteau si ei sa faca animatia aia ca lumea? Trebuie sa para ca personajele baiguie nu stiu ce prostii in loc sa para ca spun intr-adevar replicile alea?


Un alt aspect ce merita mentionat este coloana sonora, care se imbina perfect cu atmosfera jocului si cu povestea. Bine, nu sunt chiar genul de melodii pe care le-as asculta in viata de zi cu zi, dar intreaga coloana este atat de bine realizata, incat iese in evidenta pe tot parcursul jocului. Si chiar te face sa intelegi mai bine ce simte Max in acel moment, muzica devenind, asadar, parte din poveste.

Life is Strange a fost ceva complet neasteptat pentru mine. Daca eu credeam ca e vorba de un simplu joc in care poti sa intorci timpul si ai parte de tot felul de aventuri (adica ceva gen serialul Riley Rewind, pentru cei care stiu despre ce e vorba), am fost placut surprins sa aflu ca nu e asa. Ce am primit, de fapt, a fost o poveste plina de emotie, in care orice e posibil si care te poate face sa te intrebi in orice moment "Oare ce puteam face diferit aici?", totul fiind prezentat intr-un cadru extrem de artistic. Si cu ocazia asta am reusit sa si inteleg, mai mult sau mai putin, cum e sa fii o hipster-ita americana de 18 ani care incearca sa supravietuiasca problemelor din liceu. Si spun asta in cel mai putin ciudat mod cu putinta, fiindca nu ai cum sa nu te atasezi macar putin de Max si, prin intermediul ei, de celelalte personaje din joc. Iar asta este un lucru greu de realizat intr-un joc.
Asadar, daca vreti sa jucati ceva relaxant, cu o poveste frumoasa si care sa va faca sa treceti prin toate emotiile posibile de pe lumea asta, Life is Strange este perfect pentru asa ceva.

Nota mea (toate episoadele): 9
Nota IGN (media tuturor episoadelor): 6,8


Trailer:



*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.

joi, 18 februarie 2016

Movie review - Deadpool

Doamne, cat se vorbeste in ultima vreme de filmul asta. Pacat, insa, ca la noi nu prea stie lumea ce-i cu el. De aceea m-am decis in sfarsit sa-i fac un review. Faceti cunostinta cu Deadpool.


Lansat in Romania pe 12 februarie 2016, Deadpool este o comedie de actiune (ca sa zic asa) regizata de Tim Miller. Unii ar spune, insa, ca este un film cu supereroi, dar asta depinde de ce intelege fiecare prin cuvantul supererou. Si de ce spun asta? O sa intelegeti imediat.

Actiunea il are in centru pe Wade Wilson, un mercenar "bun", putin dus cu pluta si cu un simt al umorului...unic. Intr-o zi acesta intalneste o fata, iar cei doi se indragostesc si duc o viata fericita impreuna. Frumos, nu? Insa Wade este diagnosticat cu cancer si afla ca nu mai are mult de trait. Cu toate acestea, intr-o zi, el intalneste un strain misterios care ii spune ca il poate vindeca de cancer, ba mai mult, il poate "imbunatati".
Ok, probabil ca acum va ganditi ca am gresit filmul si il confund cu o poveste lacrimogena de dragoste. Dar va asigur ca nu e cazul.

Din distributie fac parte Ryan Reynolds (Wade Wilson/Deadpool), acesta fiind si producator, T.J. Miller (Weasel), Morena Baccarin (Vanessa), Ed Skrein (Francis/Ajax), Stefan Kapicic (Colossus - voce) si Brianna Hildebrand (Negasonic Teenage Warhead).

S-ar putea ca acum sa va ganditi ceva de genul "Of Doamne, inca un film cu supereroi!". Dar credeti-ma ca asta e ceva diferit. Da, bine, e tot un film Marvel, dar e diferit de celelalte mai ales pentru ca nu avem un erou obisnuit, ci un anti-erou, respectiv un tip care nu e bun in adevaratul sens al cuvantului, ci e un erou care nu se sfieste sa distruga, sa ucida, ba chiar sa se bata ocazional cu supereroii consacrati din universul Marvel.
Iar daca va ganditi oare de ce mai aveam nevoie de inca un film Marvel cand avem atatea, sa va explic: din cate se pare, Ryan Reynolds este un mare fan Deadpool si a vrut sa faca un film ca lumea cu acest personaj. Mai ales ca personajul Deadpool a fost complet distrus de creatorii filmului X-Men Origins: Wolverine, film in care tot Reynolds l-a jucat pe Wade Wilson. Prin urmare, am putea spune ca actorul a vrut sa-si repare greseala. Adica sa fim seriosi, uitati-l pe Deadpool in X-Men Origins:

(Da, e tipul ala ciudat de la sfarsit, cu gura cusuta, sabii care ii ies din maini si care trage cu laser din ochi)

Si acum comparati-l pe asta cu adevaratul Deadpool:

(Nu prea seamana, nu?)

In fine, revenind la filmul propriu-zis, povestea e cam meh, clasica/tipica, dar scenele de lupta sunt absolut grozave, iar glumele sunt si mai si. Demult nu am mai ras asa la un film, ceea ce ma face sa spun ca Deadpool este mai mult o comedie decat un film de actiune. Problema este ca, daca vrei sa intelegi pe deplin toate glumele, trebuie sa cunosti destul de bine universul Marvel, in special filmele precedente cu X-Men, sa fii la curent cu pop culture-ul american (mai ales sa stii lucruri despre Ryan Reynolds, gen in ce a mai jucat, ce se spune despre el) si eventual, sa intelegi ce inseamna expresia "breaking the 4th wall" (ca sa va explic pe scurt, asta e atunci cand un personaj iese din universul sau si face referire la lumea reala, uneori adresand-se chiar in mod direct publicului).

Desi nu exceleaza la capitolul poveste, accentul fiind pus mai degraba pe personaj, Deadpool este un film ce merita vazut, mai ales daca esti fan Marvel si mai stii cate ceva din comic book-uri. Iar daca nu esti fan, tot ar trebui sa-l vezi, macar atunci cand cauti un film la care sa razi.

Nota mea: 8
Nota IMDb (la momentul review-ului): 8,7


Trailer:
*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.

vineri, 25 decembrie 2015

Game review - Game of Thrones: A Telltale Games Series

Ok, stiu ca am mai vorbit de jocul asta si anul trecut. Dar atunci era vorba doar de primul episod, acum e toata seria sau tot sezonul, cum vreti sa-i spuneti. Si da, probabil ar fi fost mai logic sa fi luat cate un episod pe rand si sa-i fac review, daca tot am inceput asa. Dar adevarul e ca episoadele nu sunt foarte diferite intre ele, asa ca e mai simplu asa. Prin urmare, acesta este Telltale Game of Thrones.


Bazat pe seria de romane A Song of Ice and Fire de George R. R. Martin si pe serialul Game of Thrones jocul este un point-and-click action-adventure RPG produs de Telltale Games in colaborare cu HBO. Intregul joc este impartit in 6 parti (episoade - Iron from Ice, The Lost Lords, The Sword in the Darkness, Sons of Winter, A Nest of Vipers si The Ice Dragon), acestea fiind lansate pe tot parcursul unui an (primul episod a fost lansat pe 2 decembrie 2014, iar ultimul pe 17 noiembrie 2015). Toata seria este disponibila pentru PC, Xbox One, Xbox 360, Playstation 4, Playstation 3, Mac, iOS si Android.

Dupa cum spuneam si in review-ul primului episod, actiunea jocului are loc la sfarsitul sezonului 3 al serialului, intinzandu-se pana la sezonul 5 si urmareste viata membrilor Casei Forrester, fosti aliati ai Casei Stark. Acestia vor incerca sa supravietuiasca in Westeros dupa preluarea Nordului de catre Roose Bolton. Ca jucator, vei putea prelua controlul a cinci personaje: Gared Tuttle, scutierul lordului Forrester, Rodrik, Asher si Ethan Forrester, fiii lordului, precum si Mira Forrester, fiica cea mai mare si camerista lui Margaery Tyrell in King's Landing.

Pe langa membrii Casei Forrester, insa, apar si cateva personaje din serial si carti, vocea lor fiind data chiar de actorii din serial. Este vorba despre Cersei Lannister (Lena Headey), Tyrion Lannister (Peter Dinklage), Jon Snow (Kit Harington), Margaery Tyrell (Natalie Dormer), Ramsay Snow (Iwan Rheon) si Daenerys Targaryen (Emilia Clarke). Dar, din pacate, nu poti prelua contolul acestor persoanje.
 

Ca gameplay, fiind vorba de un point-and-click, tu, ca jucator, va trebui sa alegi cum se comporta personajele tale, sa le alegi cuvintele si actiunile, deciziile tale influentand modul in care actiunea jocului va evolua in viitor. Astfel, va trebui sa fii foarte atent la ce spui si la ce faci pentru a putea supravietui in Westeros. Ba, mai mult, exista si numeroase quick-time events, mai ales in scenele de lupta.
Cat despre durata, fiecare episod dureaza doar una, maxim doua ore, intrucat incearca sa imite un episod al serialului (are chiar si genericul!).

Grafica jocului nu este una impresionanta, dar este tipica pentru un joc Telltale. Prin urmare, tot jocul seamana mai mult cu o pictura, cu un desen animat, nu arata realist. Cu toate astea, exista si momente in care arata chiar fermecator (in lipsa unui cuvant mai potrivit). Insa trebuie sa avem in vedere ca in acest caz grafica nu este importanta, intrucat accentul este pus pe actiune.

In final, tot ce pot spune este ca episoadele mai noi nu mi-au schimbat deloc parerea pe care mi-am facut-o dupa ce am jucat prima parte. Telltale Game of Thrones este o serie geniala, reusind sa captureze perfect atmosfera prezentata in serial si carti si te face sa te gandesti foarte bine inainte sa iei vreo decizie. Iar pe langa asta, te mai face si sa te atasezi de personajele principale, astfel incat nu iti vei dori sa pierzi sau sa moara cineva din cauza ta. Te vei gandi in mod constant "Ce sa fac acum?", mai ales ca poti muri in orice moment, doar esti in Westeros.
Insa ce mi-a placut in mod special este ca, dupa fiecare episod, jocul iti analizeaza deciziile si le compara cu restul jucatorilor. Astfel, vei vedea daca te incadrezi in majoritate sau nu si te va face sa te gandesti ceva de genul "eh, macar nu sunt singurul care a facut asta".
Cu alte cuvinte, Game of Thrones: A Telltale Games series este, o serie geniala, un joc genial ce trebuie incercat de orice fan Game of Thrones. Eu deja astept ca cei de la Telltale Games sa scoata sezonul 2.

Nota mea: 10 (overall)
Nota IGN: 7,35 (media overall)

Trailer:



Gameplay Episode 2 - The Lost Lords (Spoilers ahead!):

playlist complet: https://www.youtube.com/playlist?list=PLfAJ5iwf5shX-3D1CCr_-WTq_YWJbJQwO


*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.

duminică, 20 decembrie 2015

Movie review - Star Wars Episode VII The Force Awakens (spoiler free)

Nu-mi vine sa cred ca in sfarsit fac review la filmul asta. Cine ma cunoaste stie foarte bine ca eu sunt un mare fan Star Wars si ca eram foarte nerabdator sa se lanseze episodul 7. Cu toate astea, review-ul o sa fie foarte scurt si la obiect, ca sa evit eventuale spoilere. Si asta pentru ca sunt o groaza de oameni care inca nu au reusit sa vada filmul.
Dar mai bine nu o mai lungesc. Doamnelor si domnilor, filmul care nu are nevoie de nicio prezentare in plus: Star Wars The Force Awakens.



Lansat pe 18 decembrie 2015, filmul este un science-fiction regizat si produs de J. J. Abrams (cunoscut atat ca producator, cat si ca regizor pentru noua serie Star Trek, seria Mission Impossible, serialul Lost etc.), acesta fiind si co-scenarist. The Force Awakens este al saptelea titlu din seria Star Wars, celelalte titluri fiind (in ordinea cronologica a actiunii, nu in ordinea in care au fost lansate): The Phantom Menace - 1999, Attack of the Clones - 2002, Revenge of the Sith - 2005, A New Hope - 1977, The Empire Strikes Back - 1980 si Return of the Jedi - 1983. Este, de asemenea, primul film din serie care nu este regizat sau produs de George Lucas.

Actiunea filmului o continua pe cea din episodul 6, Return of the Jedi si introduce personaje noi in universul Star Wars, acestea alaturand-se personajelor deja cunoscute din episoadele anterioare ale seriei. (nu am sa spun mai multe despre poveste ca sa nu supar pe nimeni. Daca vreti spoilere, exista Wikipedia si alte site-uri de genul :D)

Din distributie fac parte Harrison Ford (Han Solo), Mark Hamill (Luke Skywalker), Carrie Fisher (Leia Organa), Peter Mayhew (Chewbacca) si Anthony Daniels (C-3PO), acestora alaturandu-se nou-venitii John Boyega (Finn), Daisy Ridley (Rey), Oscar Isaac (Poe Dameron), Adam Driver (Kylo Ren), Lupita Nyong'o (Maz Kanata), Andy Serkis (cunoscut pentru Gollum din Lord of the Rings, in rolul lui Supreme Leader Snoke), Doomhnall Gleeson (General Hux), dar si Gwendoline Christie, sau, cum mai este cunoscuta, Brienne din Game of Thrones (in rolul lui Captain Phasma).

Ce-as putea sa zic de filmul asta fara sa fiu macar putin subiectiv? Nimic. Si asta pentru ca sunt fan Star Wars de mic. Mai exact, de cand s-a lansat Amenintarea fantomei in '99 si mi l-a aratat taica-miu (si el un mare fan Star Wars) si am vazut pentru prima oara sabii-laser. Asa ca va dati seama ca nu am cum sa spun altceva despre The Force Awakens decat ca este SUPER FAIN! Iar daca esti fan Star Wars sau pur si simplu "nerd" este cu atat mai fain. Filmul asta are de toate: poveste, actiune, batalii, efecte speciale, coloana sonora, tot, tot, tot. Ca sa nu mai spun ca sunt si multe referinte la filmele din trilogia originala (adica episoadele 4, 5, 6, pentru necunoscatori), menite sa incante fanii mai vechi ai seriei. Si poti sa vezi si sa intelegi linistit filmul asta si fara sa fi vazut si celelalte 6 filme inainte. Dar bine, daca vrei sa-l intelegi pe deplin, 100%, fara sa ai momente de genul "wtf does that mean?" sau "who the hell is that?", atunci da, trebuie sa te uiti si la celelalte.
 Cu toate acestea, sa nu credeti ca il consider cel mai tare Star Wars ever. Dupa parerea mea (si asta e o parere pur personala) nu e nici printre cele mai faine, dar nici printre cele mai slabe. E undeva la jumatatea listei.
Dar, chiar si asa, eu totusi consider seria Star Wars ca fiind a doua cea mai tare serie de filme din toate timpurile, fiind intrecuta doar de Lord of the Rings (cu tot cu The Hobbit). Asa ca sa nu considerati The Force Awakens ca fiind un film slab.

In concluzie, uita-te cat mai curand la noul Star Wars The Force Awakens. Si daca tot vezi episodul 7, uita-te si la celelalte macar acum. Merita!!


Nota mea: 9
Nota IMDb (la momentul review-ului): 8,8


Trailer:



*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.

duminică, 22 noiembrie 2015

Game review - Need for Speed Rivals

Cum de-acum s-a lansat un nou NFS (bine, nu si pe PC, dar nu conteaza), m-am gandit ca ar fi timpul sa fac un review la predecesorul sau, Need for Speed Rivals.





Cerinte minime:
procesor Intel Core 2 Duo 2.4 GHz / AMD 2.6 GHz Athlon X2
RAM 4 GB
placa video AMD Radeon HD 3870, 512 MB / NVIDIA GeForce 8800 GT, 512 MB / Intel HD 4000, 512 Mb
sistem de operare Windows XP / Windows Vista (SP2) / Windows 7
spatiu hard disk 30 GB

Platforma de test:
procesor Intel Core i7-4700HQ 2,40 GHz
RAM 8 GB
placa video NVIDIA GeForce GT 750M DDR3, 4 GB
sistem de operare Windows 7 Ultimate 64-bit

Lansat in noiembrie 2013 pentru PC, Playstation 3 si Xbox 360 (si mai tarziu si pentru PS 4 si Xbox One), Rivals este un open-world racing game dezvoltat de Ghost Games si Criterion Games si publicat de EA. Este al 12-lea titlu din celebra serie de jocuri de racing Need for Speed (fiind precedat de Need for Speed Most Wanted 2012).

Actiunea jocului are loc in fictivul Redview County, fiind impartita in 21 de capitole. Jucatorul preia rolul unui racer (poreclit Zephyr) sau a unui politist (poreclit F-8 - a se citi "Fate"), iar in functie de ce factiune alegi (raceri sau politisti) povestea va fi spusa din punctul de vedere al fiecarui personaj, fiecare dintre acestia trecand prin cele 21 de capitole. 
Cu toate acestea, actiunea nu este punctul central al jocului, accentul fiind pus pe gameplay. Evenimentele in sine sunt relatate doar prin cateva cutscene-uri intre capitole si atat. Ai putea foarte bine sa te joci fara sa dai doi bani la poveste (asa cum am facut eu).


Gameplay-ul este similar cu cel din jocurile NFS mai recente (mai ales cand vine vorba de controlul masinilor). In joc sunt incluse 56 de masini (daca iti iei toate DLC-urile), impartite intre raceri si politisti (unele sunt prezente la ambele factiuni, altele nu). Fiecare masina poate fi customizata, daca esti de partea racer-ilor, insa optiunile sunt extrem de limitate si nu se compara cu modul cum puteai sa-ti tunezi masina in NFS-urile mai vechi. Pe de alta parte, daca joci cu politistii, poti alege intre 3 versiuni pre-made ale aceleasi masini.
De asemenea, la fel ca in Hot Pursuit 2010, iti poti dota masinile cu arme (numite Pursuit Tech) precum EMP, Shockwave, Spike Strips, Jammer etc. pe care le poti folosi pentru a prinde pe cineva sau a scapa de cineva sau pur si simplu pentru a-ti distruge "rivalii".
Toate acestea (elementele de tuning, Pursuit Tech), daca au fost deblocate, pot fi cumparate cu Speed Points, acestea sunt foarte usor de obtinut: pur si simplu joci jocul. Orice faci in timp ce te joci iti aduce un anumit numar de Speed Points pe care le poti cheltui mai tarziu. Problema nu este, insa, sa le obtii, ci sa le pastrezi. Si asta pentru ca de fiecare data cand ai strans destule trebuie sa te intorci la un safe house fara sa fii prins de politie sau sa iti distrugi masina. Daca, din nefericire, se intampla asta, Speed Point-urile vor fi resetate si va trebui sa refaci totul de la 0.

   
O aditie noua pentru serie este, insa, sistemul de level-up. Dupa cum am spus anterior, povestea este impartita in 21 de capitole. Cand termini un capitol, cresti si in level si deblochezi masini, arme, performance parts si alte chestii de genul. In cadrul fiecarui capitol ai de ales intre trei seturi de challenge-uri, numite Speedlists, pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a putea creste in level. Acestea sunt destul de asemanatoare intre cele doua factiuni din joc, insa au denumiri diferite: pentru raceri avem Race, Hot Pursuit si Drive, iar pentru politisiti Patrol, Enforcer si Undercover. In functie de ce categorie alegi, provocarile vor fi diferite, acestea fiind orientate mai mult spre curse, urmariri sau condus in free roam. Iar cand ai terminat una dintre cele 3 Speedlists, treci mai departe si cresti in level. Iar dupa ce termini jocul le poti rejuca pe toate.
In plus, jocul poate fi jucat in multiplayer, prin intermediul Origin, in sesiuni de cate maxim 5 jucatori + boti, insa poate fi jucat si in single player, caz in care toti racerii si politistii sunt inlocuiti cu boti.

Dar lasand la o parte povestea, gameplay-ul, masinile si toate celelalte, ce este cu adevarat impresionant la Rivals este grafica. Jocul arata absolut superb si se vede ca producatorii au depus multa munca la partea asta. Iar faptul ca Redview County are si niste peisaje superbe, care variaza intre munti inzapeziti, plaje insorite, deserturi sau paduri, la care se adauga si frumusetea masinilor (precum Ferrari F12, Mercedes-Benz SLS AMG, Lamborghini Aventador, McLaren P1 sau chiar Koenigsegg One:1) nu poate decat sa duca la un mediu inconjurator, o atmosfera unica in gaming.
Iar toata aceasta atmosfera creata de curse, urmariri si frumusetea mediului este completata de o coloana sonora extrem de potrivita pentru condus, cu genuri precum house, dubstep si drum and bass.


In final, pot spune ca Need for Speed Rivals este un veritabil membru al acestei serii, nefacand-o de rusine precum alte titluri anterioare. Eu sincer ma intreb de ce naiba se cheama Rivals si nu Hot Pursuit 4, fiindca avem toate elementele caracteristice titlurilor Hot Pursuit. Singura mea dezamagire este ca nu am putut conduce si acum un Mitsubishi Lancer Evo, dar macar am avut Nissan GT-R si McLaren P1 la dispozitite. Si daca nu bagam in seama controlul masinilor si fizica complet nerealiste, dar atat de normale pentru orice NFS, Rivals chiar e un racing game ce merita incercat, mai ales de fanii intregii serii. 


Nota mea: 8
Nota IGN: 8

Trailer:

 

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.

miercuri, 4 noiembrie 2015

#Colectiv

Bun, pana acum mi-am tot spus ca nu voi scrie nimic despre aceasta tragedie. Nu de alta, dar eu nu am fost implicat in vreun fel in ceea ce s-a intamplat, nu cunosc (din fericire) pe nimeni implicat si nici macar nu am fost vreodata in apropiere de acel club ca sa pot sa-mi dau cu parerea. Mai mult decat atat, cu parere de rau, nu am donat nici sange (nu fiindca nu as fi vrut, ci pentru ca sunt hipotensiv si nu ma primesc la donari) si nici nu am aprins vreo lumanare pentru cei care si-au pierdut viata.
Si acum, cand ma gandesc la aceste lucruri, chiar mi-e rusine si ma gandesc ca nu am niciun drept sa vorbesc despre acest accident si ca numai faptul ca scriu acest articol este o dovada de ipocrizie. Este ca si cum mi-as fi schimbat si eu poza de profil sau cover-ul de pe Facebook, doar ca sa ma laud la toata lumea ca si eu sunt alaturi de familiile celor care si-au pierdut viata si alaturi de cei care au trecut prin acele momente infernale.

Dar atunci de ce mai scriu asta? Cred ca intrebarea corecta este de ce scriu asta tocmai acum? Simplu. Pentru ca de ieri seara au inceput proteste in mai multe orase din strada, iar astazi deja s-au vazut primele rezultate.
Ok, reactia initiala a fost una tipic romaneasca, respectiv am incercat sa gasim un tap ispasitor; nu conteaza ca e vorba de patronii clubului, de trupa care a organizat concertul, de cei responsabili cu efectele pirotehnice, de primar, de Ponta sau de rockerii satanisti, trebuie sa existe un vinovat. Dar acum, dupa cateva zile, ne-am mai trezit si noi putin si ne-am dat seama ca nu se mai poate asa. Ne-am dat seama cate probleme sunt in tara asta. De aceea, chiar acum, unii striga "Jos coruptia!", altii "Jos clasa politica! Demisia!", iar altii striga acum cat pot de tare "Vrem spitale". Iar mie, sincer sa fiu, ca student la medicina, cel mai mult imi place ultima parte. Si asta pentru ca pana acum toti doctorii erau niste spagari ordinari, iar acum s-au transformat in adevarati eroi salvatori de vieti, care ar face mai mult, ar da mai mult, daca sistemul le-ar permite, daca ar exista destule materiale si aparatura. Acum, dintr-o data, toata lumea a realizat in ce hal este sistemul medical romanesc. Cu totii am aflat un lucru care poate fi rezumat, de exemplu, prin cuvintele unui profesor de-al meu de semiologie chirurgicala: "Noi am ajuns la performanta ca orice pacient ars grav internat la Iasi sa fie trimis la Bucuresti, iar acolo sa moara".
Dar sa ne gandim putin cu ce pret s-a intamplat asta. Cati oameni au trebuit sa moara, cati au trebuit sa se raneasca ca sa provoace aceasta reactie a noastra?

Pe langa asta, trebuie sa intelegem ca daca vrem o schimbare trebuie sa ne schimbam pe noi insine. E exact cum spunea Michael Jackson cand canta Man in the Mirror: "If you want to make the world a better place/Take a look at yourself and make a change", nu? Partea proasta este ca asta nu e usor deloc. E aproape imposibil, dupa parerea mea. Eu sunt mai pesimist cand vine vorba de chestia asta si ma gandesc ca mare lucru nu o sa reusim sa schimbam. Nu de alta, dar coruptia exista in lumea asta din Antichitate, iar daca dam jos politicienii aflati acum la putere, o sa vina altii la fel. Dar asta e doar parerea mea, iar daca tu esti mai optimist ai tot respectul meu.
Se spune ca generatia noastra reprezinta schimbarea, ca noi trebuie sa reparam greselile parintilor nostri, a bunicilor nostri si a tuturor stramosilor. Dar pentru asta trebuie sa realizam sa facem diferenta intre "ce e bine" si "ce e rau" si sa invatam din greselile facute de generatiile dinaintea noastra. Trebuie sa evitam aceste greseli, nu sa le repetam si sa invatam din ele dupa aceea. Prin urmare, noi suntem nevoiti sa nu ne mai comportam in totalitate ca parintii nostri, ci trebuie sa ne schimbam. Cu totii, nu doar doi-trei pe acolo.
Si intreb din nou: oare chiar era necesar sa moara atatia oameni ca sa ne dam seama ca avem nevoie de o schimbare?

Odihneasca-se in pace! Condoleante familiilor si prietenilor celor care si-au pierdut viata si multa putere celor care inca mai lupta pentru viata lor.



vineri, 11 septembrie 2015

Movie review - Straight Outta Compton

Ok, asta este ultimul review restant. Gata, oficial nu mai sunt in urma cu postarile (desi filmul asta l-am vazut saptamana trecuta). Deci hai sa termin odata cu toate. Acesta este Straight Outta Compton.


Filmul, lansat in august 2015, este o drama biografica regizata de F. Gary Gray (cunoscut pentru The Italian Job). Actiunea prezinta ascensiunea si caderea trupei rap N.W.A. din anii '80 pana in anii '90, precum si viata membrilor sai: Dr. Dre, Ice Cube, Eazy-E, MC Ren si DJ Yella.
Titlul filmului este "imprumutat" de la cel mai de succes album N.W.A., album cu care trupa si-a facut si debutul.

Din distributie fac parte O'Shea Jackson Jr. (in rolul lui Ice Cube), Corey Hawkins (Dr. Dre), Jason Mitchell (Eazy-E), Paul Giamatti (Jerry Heller), Neil Brown Jr. (DJ Yella) si Aldis Hodge (MC Ren).

Sincer, imi pare rau ca de filmul asta nu se stie aproape nimic in Romania, fiindca este genial. Auzisem eu ceva de el acum cateva luni pe net, dar nu l-am bagat in seama pentru ca pana acum nu am mai auzit de N.W.A. Norocul meu a fost ca l-au vazut niste prieteni inainte si mi-au explicat putin cum sta treaba, ca N.W.A. e vechea trupa a lui Dr. Dre si Ice Cube (bine ca macar de ei stiu), ca ei canta melodia aia, "Fuk da Police", ca au fost foarte controversati etc. Si asa mi-au starnit interesul. Iar cu ocazia asta am aflat chestii noi nu numai despre cativa rapperi, ci si despre America in acea perioada, mai precis cum erau (si probabil inca sunt) tratati negrii si minoritatile in general in SUA. Dar la noi Straight Outta Compton nu s-a comercializat si nu s-a dat nici la cinema. Si e mare pacat, pentru ca e super. Poti sa spui orice, ca nu te intereseaza subiectul, ca n-ai auzit de actori, nu are nicio importanta. Filmul asta, desi a starnit multe controverse, este genial.
Dar fara indoiala cel mai important lucru din film este coloana sonora. Aceasta este formata numai din melodii N.W.A., iar ele nu sunt legate doar de scenele in care protagonistii inregistreaza albume sau canta la concerte. Melodiile astea incheaga filmul, ii dau un inteles. Iar efectul este si invers: filmul da un nou inteles melodiilor. Este ceva ce nu poate fi pe deplin explicat, dar as putea spune, mai cliseic, ca muzica face parte din naratiunea filmului.


Asadar, Straight Outta Compton trebuie trecut neaparat pe lista filmelor "must see".

Nota mea: 10
Nota IMDb: 8,3

Trailer:



*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.