Ar trebui sa zic ceva si de cercul de anato in afara de faptul ca a fost foarte tare, dar, sincer, habar n-am ce sa spun. Au fost 4 prezentari foarte interesante, insa la una a fost cam aiurea ca nu prea intelegeam despre ce sa vorbeste, nestiind toti termenii de anatomie si de chirurgie (prezentarea a fost a unora din anul III, ce sa-i faci). In rest, nu stiu...probabil o sa prezint si eu un proiect cu cativa colegi cand facem din nou cercul, in aprilie, dar pana atunci mai e.
De la nes la congres
Gasesti in final o ocazie sa faci si tu o garda cu niste colegi cu un doctor binevoitor, la gastro. Inainte sa pleci de acasa incepi sa te gandesti "Bai, oare sa-mi iau stetoscopul si tensiometrul sau nu?! Dar costum de spital? Dar papuci? Hai ca nu mergem acuma la chirurgie, nu sunt astea absolut necesare. Dar daca sunt?" pentru ca, in final, sa-ti bagi picioarele in toate, iti iei cu tine ce iti iei si pleci. Te intalnesti cu colegii la spital si va duceti toti sa o cautati pe doamna doctor respectiva, dar nu reusiti sa dati de ea decat dupa ce ati facut 5 ture complete de sectie si ati intrebat toate asistentele care v-au iesit in cale unde ati putea sa o gasiti pe doamna doctor. Dupa ce reusiti sa dati de ea, va schimbati si va lasati bagajele unde gasiti si voi loc, rugandu-va sa nu vi se fure nimic. De acum, sprijinitul peretilor poate incepe in asteptarea ca ceva sa se intample.Si stai, stai, si stai, mai barfesti ceva cu colegii, dar nimeni nu va baga in seama. Eventual, la un moment dat, trec niste brancardieri cu un mort pe langa voi (Dumnezeu sa-l odihneasca, oricine ar fi!), iar reactiile voastre sunt diverse: unii se gandesc ce trist e, altii raman socati pe viata, altii incep sa faca tot felul de glume ("Are cineva aplicatie de lumanare pe telefon?"), iar unii raman pur si simplu fara nicio reactie. Ba chiar se poate chiar sa gasiti cate o radiografie pierduta de lume cine stie de cat timp, lasata asa, intr-un colt oarecare, radiografie pe care, bineinteles, veti incerca cu totii sa o interpretati in urmatoarele minute. Cel mai tare insa este atunci cand deveniti toti entuziasmati ca se apropie ora vizitei siiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii...nu se intampla nimic, din cine stie ce motive. Nervosi, atat tu cat si colegii incepeti sa va intrebati daca sa mai stati sau nu, insa, prin cine stie ce minune dumnezeiasca, vine un pacient la consultatie. Ca atare, va inghesuiti cu totii in mica sala de consultatii si incercati sa vedeti ceva. Apoi inca un pacient si inca unul, plus o urgenta intr-un salon, pentru ca, la final, toata lumea sa fie multumita ca macar a apucat sa vada ceva ceva, chiar daca nu a fost nicio endoscopie.
Melodia saptamanii
nu mai zic nimic
Clipul saptamanii
exact asa ma trezesc si eu dimineata cand sunt acasa in Suceava...difera doar talia cainelui...si numarul lor...si nu e nevoie de laser...cred ca am zis deja prea multe
Review
Stiu ca data trecuta am inceput cu seria Alien, dar am facut o mica schimbare fiindca am vrut sa vad odata filmul asta si m-am gandit ca acum ar fi un moment bun, mai ales ca are o mica legatura cu seria Alien. Fara alta adaugiri, Aliens vs Predator: Requiem.
Trebuie sa incep prin a spune ca, pana acum, am auzit numai lucruri rele despre acest film, ceea ce cu siguranta mi-a afectat viziunea asupra sa, fiindca, n-am ce face, sunt si eu om influentabil si cand aud in repetate ori ceva despre un anumit lucru, tind sa cred ca este adevarat. Dar sa lasam deocamdata asta, voi reveni la idee putin mai incolo, in concluzie.
Filmul a aparut in 2007 si este o continuare la Alien vs Predator din 2004, fiind bazat pe seriile Alien, respectiv Predator. La randul lor, aceste doua filme au adus in 2010 la aparitia unui joc video cu acelasi titlu. Filmul este regizat de Fratii Strause (Colin & Greg Strause), inlocuindu-l pe Paul W. S. Anderson, regizorul primului film.
Povestea incepe cu Predatorii, care, spre deosebire de prima parte cand vanau Alienii pentru onoare, acum fac experimente cu ei, reusind sa creeze un hibrid (sa-i zicem Predalien). Ceva merge insa prost, nava se prabuseste pe Pamant langa un mic oras american, iar Predalienul. Intre timp, un Predator receptioneaza semnalul navei prabusite si se indreapta spre Pamant, urmand o confruntare pe viata si pe moarte intre cele doua rase de extraterestii, oamenii fiind prinsi la mijloc.
Din distributie fac parte Steven Pasquale (Dallas), Reiko Aylesworth (Kelly), John Ortiz (seriful Eddie Morales), Johnny Lewis (Ricky), Ariel Gade (Molly) si Kristen Hager (Jesse).
Filmul mi-a lasat o senzatie de "meh" spre "prost" in minte, plusand doar la efecte speciale si scenele de actiune, care sunt intr-adevar foarte bune. In rest, povestea e slaba, cliseica (cele doua puteri uriase care se confrunta fara ca oamenii sa poata face ceva, ca sa nu mai zic de micul orasel american fara nume pe care m-am saturat sa-l vad in toate filmele de acest gen), actorii sunt extrem de prosti (scuze, dar asa e), la fel ca si personajele pe care le interpreteaza, iar finalul este extrem de previzibil si de idiot. Iar daca in primul film aveam 3 Predatori care abia-abia se descurca cu un cuib de Aliens, acum avem un singur Predator gen Chuck Norris. Insa cel mai tare m-a deranjat faptul ca AvP nu mai pastreaza nimic din acea atmosfera infricosatoare, care te tine mereu in suspans, din filmele Alien, respectiv Predator.
In concluzie, chiar daca parerea mi-a fost mai mult sau mai putin influentata de ceea ce am auzit de acest film, nu pot sa fiu multumit de el.
Nota mea: 5
Nota IMDb: 4,7
Cam asta-i!
*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor acestora si asociatilor lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu