Game review - Game of Thrones: A Telltale Games Series

Ok, stiu ca am mai vorbit de jocul asta si anul trecut. Dar atunci era vorba doar de primul episod, acum e toata seria sau tot sezonul, cum vreti sa-i spuneti. Si da, probabil ar fi fost mai logic sa fi luat cate un episod pe rand si sa-i fac review, daca tot am inceput asa. Dar adevarul e ca episoadele nu sunt foarte diferite intre ele, asa ca e mai simplu asa. Prin urmare, acesta este Telltale Game of Thrones.

Bazat pe seria de romane A Song of Ice and Fire de George R. R. Martin si pe serialul Game of Thrones jocul este un point-and-click action-adventure RPG produs de Telltale Games in colaborare cu HBO. Intregul joc este impartit in 6 parti (episoade - Iron from Ice, The Lost Lords, The Sword in the Darkness, Sons of Winter, A Nest of Vipers si The Ice Dragon), acestea fiind lansate pe tot parcursul unui an (primul episod a fost lansat pe 2 decembrie 2014, iar ultimul pe 17 noiembrie 2015). Toata seria este disponibila pentru PC, Xbox One, Xbox 360, Playstation 4, Playstation 3, Mac, iOS si Android.

Dupa cum spuneam si in review-ul primului episod, actiunea jocului are loc la sfarsitul sezonului 3 al serialului, intinzandu-se pana la sezonul 5 si urmareste viata membrilor Casei Forrester, fosti aliati ai Casei Stark. Acestia vor incerca sa supravietuiasca in Westeros dupa preluarea Nordului de catre Roose Bolton. Ca jucator, vei putea prelua controlul a cinci personaje: Gared Tuttle, scutierul lordului Forrester, Rodrik, Asher si Ethan Forrester, fiii lordului, precum si Mira Forrester, fiica cea mai mare si camerista lui Margaery Tyrell in King's Landing.

Pe langa membrii Casei Forrester, insa, apar si cateva personaje din serial si carti, vocea lor fiind data chiar de actorii din serial. Este vorba despre Cersei Lannister (Lena Headey), Tyrion Lannister (Peter Dinklage), Jon Snow (Kit Harington), Margaery Tyrell (Natalie Dormer), Ramsay Snow (Iwan Rheon) si Daenerys Targaryen (Emilia Clarke). Dar, din pacate, nu poti prelua contolul acestor persoanje.
 

Ca gameplay, fiind vorba de un point-and-click, tu, ca jucator, va trebui sa alegi cum se comporta personajele tale, sa le alegi cuvintele si actiunile, deciziile tale influentand modul in care actiunea jocului va evolua in viitor. Astfel, va trebui sa fii foarte atent la ce spui si la ce faci pentru a putea supravietui in Westeros. Ba, mai mult, exista si numeroase quick-time events, mai ales in scenele de lupta.
Cat despre durata, fiecare episod dureaza doar una, maxim doua ore, intrucat incearca sa imite un episod al serialului (are chiar si genericul!).

Grafica jocului nu este una impresionanta, dar este tipica pentru un joc Telltale. Prin urmare, tot jocul seamana mai mult cu o pictura, cu un desen animat, nu arata realist. Cu toate astea, exista si momente in care arata chiar fermecator (in lipsa unui cuvant mai potrivit). Insa trebuie sa avem in vedere ca in acest caz grafica nu este importanta, intrucat accentul este pus pe actiune.

In final, tot ce pot spune este ca episoadele mai noi nu mi-au schimbat deloc parerea pe care mi-am facut-o dupa ce am jucat prima parte. Telltale Game of Thrones este o serie geniala, reusind sa captureze perfect atmosfera prezentata in serial si carti si te face sa te gandesti foarte bine inainte sa iei vreo decizie. Iar pe langa asta, te mai face si sa te atasezi de personajele principale, astfel incat nu iti vei dori sa pierzi sau sa moara cineva din cauza ta. Te vei gandi in mod constant "Ce sa fac acum?", mai ales ca poti muri in orice moment, doar esti in Westeros.
Insa ce mi-a placut in mod special este ca, dupa fiecare episod, jocul iti analizeaza deciziile si le compara cu restul jucatorilor. Astfel, vei vedea daca te incadrezi in majoritate sau nu si te va face sa te gandesti ceva de genul "eh, macar nu sunt singurul care a facut asta".
Cu alte cuvinte, Game of Thrones: A Telltale Games series este, o serie geniala, un joc genial ce trebuie incercat de orice fan Game of Thrones. Eu deja astept ca cei de la Telltale Games sa scoata sezonul 2.

Nota mea: 10 (overall)
Nota IGN: 7,35 (media overall)

Trailer:

Gameplay Episode 2 - The Lost Lords (Spoilers ahead!):

playlist complet: https://www.youtube.com/playlist?list=PLfAJ5iwf5shX-3D1CCr_-WTq_YWJbJQwO


*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.

Movie review - Star Wars Episode VII The Force Awakens (spoiler free)

Nu-mi vine sa cred ca in sfarsit fac review la filmul asta. Cine ma cunoaste stie foarte bine ca eu sunt un mare fan Star Wars si ca eram foarte nerabdator sa se lanseze episodul 7. Cu toate astea, review-ul o sa fie foarte scurt si la obiect, ca sa evit eventuale spoilere. Si asta pentru ca sunt o groaza de oameni care inca nu au reusit sa vada filmul.
Dar mai bine nu o mai lungesc. Doamnelor si domnilor, filmul care nu are nevoie de nicio prezentare in plus: Star Wars The Force Awakens.

Lansat pe 18 decembrie 2015, filmul este un science-fiction regizat si produs de J. J. Abrams (cunoscut atat ca producator, cat si ca regizor pentru noua serie Star Trek, seria Mission Impossible, serialul Lost etc.), acesta fiind si co-scenarist. The Force Awakens este al saptelea titlu din seria Star Wars, celelalte titluri fiind (in ordinea cronologica a actiunii, nu in ordinea in care au fost lansate): The Phantom Menace - 1999, Attack of the Clones - 2002, Revenge of the Sith - 2005, A New Hope - 1977, The Empire Strikes Back - 1980 si Return of the Jedi - 1983. Este, de asemenea, primul film din serie care nu este regizat sau produs de George Lucas.

Actiunea filmului o continua pe cea din episodul 6, Return of the Jedi si introduce personaje noi in universul Star Wars, acestea alaturand-se personajelor deja cunoscute din episoadele anterioare ale seriei. (nu am sa spun mai multe despre poveste ca sa nu supar pe nimeni. Daca vreti spoilere, exista Wikipedia si alte site-uri de genul :D)

Din distributie fac parte Harrison Ford (Han Solo), Mark Hamill (Luke Skywalker), Carrie Fisher (Leia Organa), Peter Mayhew (Chewbacca) si Anthony Daniels (C-3PO), acestora alaturandu-se nou-venitii John Boyega (Finn), Daisy Ridley (Rey), Oscar Isaac (Poe Dameron), Adam Driver (Kylo Ren), Lupita Nyong'o (Maz Kanata), Andy Serkis (cunoscut pentru Gollum din Lord of the Rings, in rolul lui Supreme Leader Snoke), Doomhnall Gleeson (General Hux), dar si Gwendoline Christie, sau, cum mai este cunoscuta, Brienne din Game of Thrones (in rolul lui Captain Phasma).

Ce-as putea sa zic de filmul asta fara sa fiu macar putin subiectiv? Nimic. Si asta pentru ca sunt fan Star Wars de mic. Mai exact, de cand s-a lansat Amenintarea fantomei in '99 si mi l-a aratat taica-miu (si el un mare fan Star Wars) si am vazut pentru prima oara sabii-laser. Asa ca va dati seama ca nu am cum sa spun altceva despre The Force Awakens decat ca este SUPER FAIN! Iar daca esti fan Star Wars sau pur si simplu "nerd" este cu atat mai fain. Filmul asta are de toate: poveste, actiune, batalii, efecte speciale, coloana sonora, tot, tot, tot. Ca sa nu mai spun ca sunt si multe referinte la filmele din trilogia originala (adica episoadele 4, 5, 6, pentru necunoscatori), menite sa incante fanii mai vechi ai seriei. Si poti sa vezi si sa intelegi linistit filmul asta si fara sa fi vazut si celelalte 6 filme inainte. Dar bine, daca vrei sa-l intelegi pe deplin, 100%, fara sa ai momente de genul "wtf does that mean?" sau "who the hell is that?", atunci da, trebuie sa te uiti si la celelalte.
 Cu toate acestea, sa nu credeti ca il consider cel mai tare Star Wars ever. Dupa parerea mea (si asta e o parere pur personala) nu e nici printre cele mai faine, dar nici printre cele mai slabe. E undeva la jumatatea listei.
Dar, chiar si asa, eu totusi consider seria Star Wars ca fiind a doua cea mai tare serie de filme din toate timpurile, fiind intrecuta doar de Lord of the Rings (cu tot cu The Hobbit). Asa ca sa nu considerati The Force Awakens ca fiind un film slab.

In concluzie, uita-te cat mai curand la noul Star Wars The Force Awakens. Si daca tot vezi episodul 7, uita-te si la celelalte macar acum. Merita!!


Nota mea: 9
Nota IMDb (la momentul review-ului): 8,8


Trailer:

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.

Game review - Need for Speed Rivals

Cum de-acum s-a lansat un nou NFS (bine, nu si pe PC, dar nu conteaza), m-am gandit ca ar fi timpul sa fac un review la predecesorul sau, Need for Speed Rivals.

Cerinte minime:
procesor Intel Core 2 Duo 2.4 GHz / AMD 2.6 GHz Athlon X2
RAM 4 GB
placa video AMD Radeon HD 3870, 512 MB / NVIDIA GeForce 8800 GT, 512 MB / Intel HD 4000, 512 Mb
sistem de operare Windows XP / Windows Vista (SP2) / Windows 7
spatiu hard disk 30 GB

Platforma de test:

procesor Intel Core i7-4700HQ 2,40 GHz
RAM 8 GB
placa video NVIDIA GeForce GT 750M DDR3, 4 GB
sistem de operare Windows 7 Ultimate 64-bit

Lansat in noiembrie 2013 pentru PC, Playstation 3 si Xbox 360 (si mai tarziu si pentru PS 4 si Xbox One), Rivals este un open-world racing game dezvoltat de Ghost Games si Criterion Games si publicat de EA. Este al 12-lea titlu din celebra serie de jocuri de racing Need for Speed (fiind precedat de Need for Speed Most Wanted 2012).

Actiunea jocului are loc in fictivul Redview County, fiind impartita in 21 de capitole. Jucatorul preia rolul unui racer (poreclit Zephyr) sau a unui politist (poreclit F-8 - a se citi "Fate"), iar in functie de ce factiune alegi (raceri sau politisti) povestea va fi spusa din punctul de vedere al fiecarui personaj, fiecare dintre acestia trecand prin cele 21 de capitole. 
Cu toate acestea, actiunea nu este punctul central al jocului, accentul fiind pus pe gameplay. Evenimentele in sine sunt relatate doar prin cateva cutscene-uri intre capitole si atat. Ai putea foarte bine sa te joci fara sa dai doi bani la poveste (asa cum am facut eu).

Gameplay-ul este similar cu cel din jocurile NFS mai recente (mai ales cand vine vorba de controlul masinilor). In joc sunt incluse 56 de masini (daca iti iei toate DLC-urile), impartite intre raceri si politisti (unele sunt prezente la ambele factiuni, altele nu). Fiecare masina poate fi customizata, daca esti de partea racer-ilor, insa optiunile sunt extrem de limitate si nu se compara cu modul cum puteai sa-ti tunezi masina in NFS-urile mai vechi. Pe de alta parte, daca joci cu politistii, poti alege intre 3 versiuni pre-made ale aceleasi masini.
De asemenea, la fel ca in Hot Pursuit 2010, iti poti dota masinile cu arme (numite Pursuit Tech) precum EMP, Shockwave, Spike Strips, Jammer etc. pe care le poti folosi pentru a prinde pe cineva sau a scapa de cineva sau pur si simplu pentru a-ti distruge "rivalii".
Toate acestea (elementele de tuning, Pursuit Tech), daca au fost deblocate, pot fi cumparate cu Speed Points, acestea sunt foarte usor de obtinut: pur si simplu joci jocul. Orice faci in timp ce te joci iti aduce un anumit numar de Speed Points pe care le poti cheltui mai tarziu. Problema nu este, insa, sa le obtii, ci sa le pastrezi. Si asta pentru ca de fiecare data cand ai strans destule trebuie sa te intorci la un safe house fara sa fii prins de politie sau sa iti distrugi masina. Daca, din nefericire, se intampla asta, Speed Point-urile vor fi resetate si va trebui sa refaci totul de la 0.

   
O aditie noua pentru serie este, insa, sistemul de level-up. Dupa cum am spus anterior, povestea este impartita in 21 de capitole. Cand termini un capitol, cresti si in level si deblochezi masini, arme, performance parts si alte chestii de genul. In cadrul fiecarui capitol ai de ales intre trei seturi de challenge-uri, numite Speedlists, pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a putea creste in level. Acestea sunt destul de asemanatoare intre cele doua factiuni din joc, insa au denumiri diferite: pentru raceri avem Race, Hot Pursuit si Drive, iar pentru politisiti Patrol, Enforcer si Undercover. In functie de ce categorie alegi, provocarile vor fi diferite, acestea fiind orientate mai mult spre curse, urmariri sau condus in free roam. Iar cand ai terminat una dintre cele 3 Speedlists, treci mai departe si cresti in level. Iar dupa ce termini jocul le poti rejuca pe toate.
In plus, jocul poate fi jucat in multiplayer, prin intermediul Origin, in sesiuni de cate maxim 5 jucatori + boti, insa poate fi jucat si in single player, caz in care toti racerii si politistii sunt inlocuiti cu boti.

Dar lasand la o parte povestea, gameplay-ul, masinile si toate celelalte, ce este cu adevarat impresionant la Rivals este grafica. Jocul arata absolut superb si se vede ca producatorii au depus multa munca la partea asta. Iar faptul ca Redview County are si niste peisaje superbe, care variaza intre munti inzapeziti, plaje insorite, deserturi sau paduri, la care se adauga si frumusetea masinilor (precum Ferrari F12, Mercedes-Benz SLS AMG, Lamborghini Aventador, McLaren P1 sau chiar Koenigsegg One:1) nu poate decat sa duca la un mediu inconjurator, o atmosfera unica in gaming.
Iar toata aceasta atmosfera creata de curse, urmariri si frumusetea mediului este completata de o coloana sonora extrem de potrivita pentru condus, cu genuri precum house, dubstep si drum and bass.

In final, pot spune ca Need for Speed Rivals este un veritabil membru al acestei serii, nefacand-o de rusine precum alte titluri anterioare. Eu sincer ma intreb de ce naiba se cheama Rivals si nu Hot Pursuit 4, fiindca avem toate elementele caracteristice titlurilor Hot Pursuit. Singura mea dezamagire este ca nu am putut conduce si acum un Mitsubishi Lancer Evo, dar macar am avut Nissan GT-R si McLaren P1 la dispozitite. Si daca nu bagam in seama controlul masinilor si fizica complet nerealiste, dar atat de normale pentru orice NFS, Rivals chiar e un racing game ce merita incercat, mai ales de fanii intregii serii. 


Nota mea: 8
Nota IGN: 8

Trailer:

 

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.

#Colectiv

Bun, pana acum mi-am tot spus ca nu voi scrie nimic despre aceasta tragedie. Nu de alta, dar eu nu am fost implicat in vreun fel in ceea ce s-a intamplat, nu cunosc (din fericire) pe nimeni implicat si nici macar nu am fost vreodata in apropiere de acel club ca sa pot sa-mi dau cu parerea. Mai mult decat atat, cu parere de rau, nu am donat nici sange (nu fiindca nu as fi vrut, ci pentru ca sunt hipotensiv si nu ma primesc la donari) si nici nu am aprins vreo lumanare pentru cei care si-au pierdut viata.
Si acum, cand ma gandesc la aceste lucruri, chiar mi-e rusine si ma gandesc ca nu am niciun drept sa vorbesc despre acest accident si ca numai faptul ca scriu acest articol este o dovada de ipocrizie. Este ca si cum mi-as fi schimbat si eu poza de profil sau cover-ul de pe Facebook, doar ca sa ma laud la toata lumea ca si eu sunt alaturi de familiile celor care si-au pierdut viata si alaturi de cei care au trecut prin acele momente infernale.

Dar atunci de ce mai scriu asta? Cred ca intrebarea corecta este de ce scriu asta tocmai acum? Simplu. Pentru ca de ieri seara au inceput proteste in mai multe orase din strada, iar astazi deja s-au vazut primele rezultate.
Ok, reactia initiala a fost una tipic romaneasca, respectiv am incercat sa gasim un tap ispasitor; nu conteaza ca e vorba de patronii clubului, de trupa care a organizat concertul, de cei responsabili cu efectele pirotehnice, de primar, de Ponta sau de rockerii satanisti, trebuie sa existe un vinovat. Dar acum, dupa cateva zile, ne-am mai trezit si noi putin si ne-am dat seama ca nu se mai poate asa. Ne-am dat seama cate probleme sunt in tara asta. De aceea, chiar acum, unii striga "Jos coruptia!", altii "Jos clasa politica! Demisia!", iar altii striga acum cat pot de tare "Vrem spitale". Iar mie, sincer sa fiu, ca student la medicina, cel mai mult imi place ultima parte. Si asta pentru ca pana acum toti doctorii erau niste spagari ordinari, iar acum s-au transformat in adevarati eroi salvatori de vieti, care ar face mai mult, ar da mai mult, daca sistemul le-ar permite, daca ar exista destule materiale si aparatura. Acum, dintr-o data, toata lumea a realizat in ce hal este sistemul medical romanesc. Cu totii am aflat un lucru care poate fi rezumat, de exemplu, prin cuvintele unui profesor de-al meu de semiologie chirurgicala: "Noi am ajuns la performanta ca orice pacient ars grav internat la Iasi sa fie trimis la Bucuresti, iar acolo sa moara".
Dar sa ne gandim putin cu ce pret s-a intamplat asta. Cati oameni au trebuit sa moara, cati au trebuit sa se raneasca ca sa provoace aceasta reactie a noastra?

Pe langa asta, trebuie sa intelegem ca daca vrem o schimbare trebuie sa ne schimbam pe noi insine. E exact cum spunea Michael Jackson cand canta Man in the Mirror: "If you want to make the world a better place/Take a look at yourself and make a change", nu? Partea proasta este ca asta nu e usor deloc. E aproape imposibil, dupa parerea mea. Eu sunt mai pesimist cand vine vorba de chestia asta si ma gandesc ca mare lucru nu o sa reusim sa schimbam. Nu de alta, dar coruptia exista in lumea asta din Antichitate, iar daca dam jos politicienii aflati acum la putere, o sa vina altii la fel. Dar asta e doar parerea mea, iar daca tu esti mai optimist ai tot respectul meu.
Se spune ca generatia noastra reprezinta schimbarea, ca noi trebuie sa reparam greselile parintilor nostri, a bunicilor nostri si a tuturor stramosilor. Dar pentru asta trebuie sa realizam sa facem diferenta intre "ce e bine" si "ce e rau" si sa invatam din greselile facute de generatiile dinaintea noastra. Trebuie sa evitam aceste greseli, nu sa le repetam si sa invatam din ele dupa aceea. Prin urmare, noi suntem nevoiti sa nu ne mai comportam in totalitate ca parintii nostri, ci trebuie sa ne schimbam. Cu totii, nu doar doi-trei pe acolo.
Si intreb din nou: oare chiar era necesar sa moara atatia oameni ca sa ne dam seama ca avem nevoie de o schimbare?

Odihneasca-se in pace! Condoleante familiilor si prietenilor celor care si-au pierdut viata si multa putere celor care inca mai lupta pentru viata lor.

Movie review - Straight Outta Compton

Ok, asta este ultimul review restant. Gata, oficial nu mai sunt in urma cu postarile (desi filmul asta l-am vazut saptamana trecuta). Deci hai sa termin odata cu toate. Acesta este Straight Outta Compton.

Filmul, lansat in august 2015, este o drama biografica regizata de F. Gary Gray (cunoscut pentru The Italian Job). Actiunea prezinta ascensiunea si caderea trupei rap N.W.A. din anii '80 pana in anii '90, precum si viata membrilor sai: Dr. Dre, Ice Cube, Eazy-E, MC Ren si DJ Yella.
Titlul filmului este "imprumutat" de la cel mai de succes album N.W.A., album cu care trupa si-a facut si debutul.

Din distributie fac parte O'Shea Jackson Jr. (in rolul lui Ice Cube), Corey Hawkins (Dr. Dre), Jason Mitchell (Eazy-E), Paul Giamatti (Jerry Heller), Neil Brown Jr. (DJ Yella) si Aldis Hodge (MC Ren).

Sincer, imi pare rau ca de filmul asta nu se stie aproape nimic in Romania, fiindca este genial. Auzisem eu ceva de el acum cateva luni pe net, dar nu l-am bagat in seama pentru ca pana acum nu am mai auzit de N.W.A. Norocul meu a fost ca l-au vazut niste prieteni inainte si mi-au explicat putin cum sta treaba, ca N.W.A. e vechea trupa a lui Dr. Dre si Ice Cube (bine ca macar de ei stiu), ca ei canta melodia aia, "Fuk da Police", ca au fost foarte controversati etc. Si asa mi-au starnit interesul. Iar cu ocazia asta am aflat chestii noi nu numai despre cativa rapperi, ci si despre America in acea perioada, mai precis cum erau (si probabil inca sunt) tratati negrii si minoritatile in general in SUA. Dar la noi Straight Outta Compton nu s-a comercializat si nu s-a dat nici la cinema. Si e mare pacat, pentru ca e super. Poti sa spui orice, ca nu te intereseaza subiectul, ca n-ai auzit de actori, nu are nicio importanta. Filmul asta, desi a starnit multe controverse, este genial.
Dar fara indoiala cel mai important lucru din film este coloana sonora. Aceasta este formata numai din melodii N.W.A., iar ele nu sunt legate doar de scenele in care protagonistii inregistreaza albume sau canta la concerte. Melodiile astea incheaga filmul, ii dau un inteles. Iar efectul este si invers: filmul da un nou inteles melodiilor. Este ceva ce nu poate fi pe deplin explicat, dar as putea spune, mai cliseic, ca muzica face parte din naratiunea filmului.

Asadar, Straight Outta Compton trebuie trecut neaparat pe lista filmelor "must see".

Nota mea: 10
Nota IMDb: 8,3

Trailer:

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.

Game review - Mortal Kombat X

Inainte sa trec la review-ul propriu-zis trebuie sa spun ceva. Asta este primul joc pe care a trebuit sa-l joc strict pe calcul mare de acasa si asta pentru ca pe laptop nu am placa video DDR 5. Nu ma intelegeti gresit, mergea ok si pe laptop, doar putin in reluare...dar nu suport sa mi se intample chestia asta la un joc. Si oricum, chiar si pe calculatorul mare, tot a trebuit sa il tin cu toate setarile grafice la minim.
Dar lasand asta la o parte, acesta este Mortal Kombat X.

Cerinte minime:
procesor Intel Core i5-750, 2.67 GHz / AMD Phenom II X4 965, 3.4 GHz
RAM 3 GB
placa video NVIDIA GeForce GTX 460 / AMD Radeon HD 5850
sistem de operare Windows Vista 64-bit / 7 64-bit / 8 64-bit
spatiu hard-disk 25 GB

Platforma de test:
procesor Intel Core i7, 2,80 Ghz
RAM 4 GB
placa video AMD Radeon HD 5800 Series GDDR5, 2GB
sistem de operare Windows 7 Ultimate 64-bit

Mortal Kombat X este al zecelea fighting-game din bine-cunoscuta serie Mortal Kombat. Dezvoltat de NetherRealm Studios si publicat de Warner Bros. Interactive Entertainment, jocul a fost lansat in aprilie 2015 pentru PC, Xbox One si Playstation 4. In plus, exista si versiuni pentru iOS si Android.

Actiunea o continua pe cea din titlul anterior, Mortal Kombat (2011). Dupa infrangerea lui Shao Khan, zeul cazut Shinnok este eliberat si ataca Earthrealm. Acesta este invins in final, dar nu pentru totdeauna. Dupa 20 de ani, o noua echipa formata din Cassie Cage (fiica lui Johnny Cage si Sonya Blade), Takeda Takahashi (fiul lui Kenshi), Jacqui Briggs (fiica lui Jax) si Kung Jin (varul lui Kung Lao) va trebui sa apere Earthrealm de noua amenintare a lui Shinnok.

Gameplay-ul este tipic pentru un fighting-game: iti alegi un personaj si iti bati adversarul, fie ca acesta este controlat de calculator sau joci contra unui prieten sau in online multiplayer. Jocul iti pune la dispozitie 24 personaje din care sa alegi (29 daca iei si DLC-urile, iar altele urmeaza sa fie adaugate prin DLC-uri ulterioare) si 13 locatii de lupta (stage-uri). 
O noua aditie in joc sunt, insa, variatiile personajelor. Fiecare personaj are 3 variatii, fiecare avand anumite combo-uri caracteristice. De asemenea, noua este si bara de stamina, folosita pentru anumite miscari din joc precum fuga sau folosirea anumitor obiecte din mediul inconjurator, numite "interactables", prezente si ele pentru prima data in serie. 

                            

Pe langa acestea, exista si cateva elemente de gameplay din titlurile Mortal Kombat anterioare prezente in joc, precum "Super Meter" (care iti permite sa folosesti anumite miscari speciale), atacurile X-Ray si, bineinteles, nelipsitele Fatalitati. 

Mortal Kombat X prezinta mai multe moduri de joc, atat pentru single player, cat si pentru multiplayer. Insa daca la single player avem doar Story Mode, Single Fight sau clasicul mod tower, numit acum Living Towers, lucrurile stau mai interesant la multiplayer, cu noul Factions Mode. Inca de la inceputul jocului poti alege una din cele 5 factiuni (Special Forces, Lin Kuei, White Lotus, Black Dragon si Brotherhood of Shadow). Fiecare factiune este reprezentata de un anumit personaj (in ordinea factiunilor de mai sus: Sonya Blade, Sub-Zero, Raiden, Kano si Quan Chi). In acest mod, jucatorii se pot lupta online si sa castige puncte pentru factiunea sa in Faction War. De asemenea, in functie de factiunea aleasa, fundalul meniului principal va fi diferit.
De asemenea, poti sa nu iti alegi nicio factiune, insa asta iti limiteaza foarte mult optiunile de joc online.

Sincer sa fiu, cel mai mult la acest joc mi-a placut faptul ca este un fighting-game clasic, numai bun ca sa te descarci dupa o zi stresanta. Adica, sa fim seriosi, ce ar putea fi mai bine dupa o zi obositoare decat sa bati un personaj virtual, iar, eventual, la final, sa ii mai faci si o fatalitate? Pe langa asta, mi-a placut foarte mult si faptul ca pe langa personajele consacrate din serie apar si cateva noi, facandu-se trecerea la o noua generatie de luptatori. In schimb, mi s-a parut extrem de enervant faptul ca exista foarte multe personaje care apar in story mode, dar nu poti juca cu ele (Rain, Smoke, Sindel, Baraka etc.). In plus, exista prea multe DLC-uri!!!! Vrei skin-uri noi sau clasice? Ia DLC. Vrei mai multe miscari si fatalitati? Ia DLC. Vrei sa joci cu Goro? Ia DLC. Vrei alte personaje noi? Ia DLC. Enervant, nu-i asa?! Dar daca poti rezista si fara astea, totul e ok, jocul e la fel de fain si fara ele.

In concluzie, Mortal Kombat X nu face de rusine seria, ba chiar se mentine la standardele ridicate de pana acum, fiind un fighting-game atat pentru fanii inraiti ai seriei, cat si pentru cei mai noi.


Nota mea: 8
Nota IGN: 8,4

Trailer:

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog. 

Movie review - Pathology

De mult timp am tot vrut sa fac un review la filmul asta. Mai ales ca este unul in special pentru medicinisti...sau pentru cei cu un stomac tare si cu o minte mai mult sau mai putin sadica. Si nu va faceti griji ca am spus asta, nu se compara cu tampenia aia de Human Centipede. Acesta este Pathology.

Lansat in 2008, filmul este un thriller regizat de Marc Scholermann si scris de Mark Neveldine si Brian Taylor, aceiasi scenaristi care ne-au adus Crank. Actiunea il are in centru pe Ted Gray, un proaspat absolvent de medicina la Harvard care isi incepe cariera de medic legist la un spital prestigios. Aici, el isi intalneste noii sai colegi rezidenti, care il vor include intr-un joc periculos de a comite crima perfecta.

Din distributie fac parte Milo Ventimiglia (Ted Gray), cunoscut pentru rolul sau din serialul Heroes, Michael Weston (Jake Gallo), Alyssa Milano (Gwen Williamson) si Lauren Lee Smith (Juliette Bath).

Din pacate, nu am cum sa vorbesc despre Pathology fara sa fiu putin subiectiv. Si spun asta fiindca, vazandu-l acum, ca student la medicina, mi s-a parut super. Dar probabil ca daca il vedeam atunci cand s-a lansat, iar eu eram in clasa a 7-a, nu mai voiam sa mai dau la medicina. Si asta fiindca, repet, ca sa te uiti la filmul asta ai nevoie de stomac tare si o doza de sadism. Daca nu vrei sa vezi vreodata o disectie, mai bine zici pas.
Si lasand la o parte bugetul mic si actorii nu foarte cunoscuti, filmul este totusi plin de suspans si intriga, facandu-te sa te intrebi mereu "Bun. Si acum ce mai urmeaza?".  Accentul este in mod constant pus pe psihologic, nebunia si alienarea personajelor fiind vizibila de la inceput pana la sfarsit. Si nu stiu cum sunt altii, dar eu, incercand sa urmaresc si elementele medicale din film, am ajuns sa stau cu sufletul la gura si asteptam sa aflu cum au murit oamenii aia.
Prin urmare, pot spune cu usurinta ca Pathology este un thriller veritabil.

Nota mea: 7
Nota IMDb: 6

Trailer:

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.

Bucovina Rock Castle sau Ma simt batran

In sfarsit a venit momentul asteptat. BRC. Evenimentul la care cetatea face mai multi bani decat in tot restul anului. Toata Suceava, toata Romania este asteptata. Fie ca esti rocker sau nu, vii la cetate.

Stai putin. Cum adica fie ca esti rocker, fie ca nu? Nu vorbim aici de un festival rock? Cum naiba sa vina si manelisti pe aici?

Pentru asta trebuie sa multumim berii noastre sucevene cu 90% apa si al sau pret de 2 lei, Bermas! Serios acuma, cine nu ar vrea sa bea bere la 2 lei? Nu conteaza ca o mai gasesti si la alte evenimente "importante" din oras, precum zilele Sucevei, Motor Fest sau Festivalul Medieval (sau, cum am descoperit recent, o poti gasi chiar si la zilele Iasiului....dar cu 99% apa). Important este ca e doar 2 lei! Rock-ul poate sa cante pe fundal pana maine, biletul de intrare poate sa fie 5 lei, cui ii mai pasa cand ai bere la 2 lei?!

Prin urmare, dupa cum spuneam, ajungi la concert si observi 2 tipuri de oameni (in mare): cei care au venit pentru concert si cei care au venit doar ca sa fie acolo si sa bea niste bere. Problema apare atunci cand nu stii in care dintre cele doua categorii te incadrezi fiindca, pe de o parte, ai venit sa vezi o singura trupa din cele 15 prezente, iar pe de cealalta parte...Bermas si fete! Ei bine, ce te faci atunci?
Raspunsul este simplu: cand vine trupa respectiva te bagi in fata in multime, canti si dansezi (daca ai loc), iar in restul timpului stai langa cortul cu bere si vorbesti cu lumea...sau stai la coada la WC, ca vorba aia: "Bei o Bermas, te pisi 10" (Ionita, 2015).

Lasand asta la o parte, festivalul in sine mi s-a parut destul de ok, chiar daca a fost exact la fel ca in anii trecuti, doar putin mai scump (pana anul asta biletul era 2 lei pt studenti, acum era 5). Majoritatea trupelor au mai fost si in alti ani pe la noi, iar unii dintre ei chiar m-au surprins placut. De aceea am decis sa le mai dau inca o sansa celor de la Alternosfera si metaforelor lor, dupa ce am zis ca nu imi plac si asta pentru ca tipii canta mai bine live decat in versiunea de studio. De asemenea, foarte tare mi s-a parut Jan Akkerman, un batran chitarist olandez care canta prin anii '60-'70 si de care eu n-am mai auzit pana acum.
Doua lucruri regret, insa, in materie de muzica: faptul ca nu au fost mai multe nume mari pe scena si faptul ca muzica pusa intre trupe era mai faina decat cea cantata de respectivele trupe.

Astea fiind zise, mai ramane o intrebare. De ce zic ca ma simt batran? Iar raspunsul e mult mai simplu decat pare: fiindca mai mult de 3/4 din public era format din persoane sub 18 ani si din parinti cu sau fara copii mici. Ceea ce ma face sa ma intreb unde naiba au disparut toti studentii din Suceava? Numai eu si inca cativa prieteni mai venim acasa in vacanta?
Ca sa nu mai spun ca, prin nuj ce minune, in ultima zi de Rock Castle mi-a fost constant somn!!! Pentru asta le multumesc celor de la Travka...imi pare rau, dar chiar nu-mi place muzica lor, mai ales acum, ca a reusit sa ma adoarma la un concert rock!!!!

De-acum nu mai ramane decat sa vedem cum va fi la anul. Mihai, poate atunci vii si tu cu tot cu agheasma de la Arsenie Boca cea purificatoare de satanisti :))

Game review - Heroes of the Storm

Bun, am amanat prea mult timp review-ul asta si oricum am ramas in urma cu multe altele. Prin urmare, va prezint Heroes of the Storm.

Cerinte minime:

procesor Intel Core 2 Duo / AMD Athlon 64 X2 5600+
RAM 2 GB
placa video NVIDIA GeForce 7600 GT / ATI Radeon HD 2600 XT / Intel® HD Graphics 3000
sistem de operare Windows XP / Windows Vista / Windows 7 / Windows 8
spatiu hard-disk 10 GB

Platforma de test:

procesor Intel CORE i7-4700HQ 2,40 GHz
RAM 8 GB
placa video NVIDIA GeForce GT 750M DDR 3, 4 GB
sistem de operare Windows 7 Ultimate 64-bit

 

 

Lansat in iunie anul acesta (varianta de closed-beta fiind lansata in ianuarie) pentru PC si Mac, HotS este un MOBA (multiplayer online battle arena) produs de Blizzard Entertainment. Jocul combina elemente din cele 3 mari francize Blizzard, Warcraft, Starcraft si Diablo, aducand eroi din toate cele 3 universuri intr-un singur joc.

Fiind un MOBA, Heroes of the Storm nu are o poveste. Singurul lucru important este gameplay-ul care, desi este destul de caracteristic genului, prezinta si niste diferente destul de mari fata de bine-cunoscutele DotA si LoL.

In primul rand, nu exista gold sau items. De fiecare data cand omori un creep sau un erou din echipa adversa primesti experienta, iar aceasta se imparte cu restul coechipierilor tai. Astfel, nu mai exista cazuri in care un membru al echipei sa faca level foarte mare fata de ceilalti doar fiindca a cazut pe lane cu un noob. De asemenea, nu se mai poate vorbi de kill steal. Pe langa asta, avand in vedere ca nu exista nici items, nu mai poti sa iti faci pe eroul tau un build propriu-zis. Pentru asta exista asa-numitele "traits". Acestea sunt niste abilitati unice pentru fiecare erou pe care le poti selecta odata cu cresterea in level, pe langa obisnuitele spell-uri.

In al doilea rand,  exista mai multe mod-uri de joc. Fiecare harta vine cu un set de obiective pe care le poti indeplini sau nu. Insa, de obicei, echipa care indeplineste aceste obiective primeste un avantaj destul de mare fata de echipa adversa. Problema este ca aceste harti sunt alese aleatoriu la inceputul unui meci, jucatorii nefiind capabili sa aleaga pe ce harta vor sa joace.

 

 

Alte diferente fata de celelalte MOBA, mai mici, insa, sunt munitia turnurilor (fiecare turn are munitie limitata, iar cand aceasta este epuizata, turnul respectiv nu mai trage pentru o perioada de timp), jungle-ul (de fiecare data cand cineva invinge o tabara din jungle, echipa primeste experienta, iar creepi din tabara respectiva trec de partea echipei care i-a invins) si mount-urile (toti eroii pot sa calareasca un mount pentru a se deplasa mai rapid).

In rest, gameplay-ul este destul de tipic pentru un MOBA. Avem 2 echipe de cate 5 eroi care trebuie sa-si apere baza si sa o distruga pe cea a adversarilor. In plus, sunt prezente aceleasi tufisuri in care te poti face invizibil, la fel ca in LoL.

Heroes of the Storm este free-to-play prin Battle.net, dar contine si micro-tranzactii. Cu toate acestea, n-as putea spune ca m-am simtit vreodata ca si cum as fi jucat un joc pay-to-win. Si asta pentru ca poti cumpara doar eroi, skin-uri si mount-uri. Iar toate acestea pot fi cumparate si cu in-game coins, pe care le primesti dupa fiecare meci. Problema este ca pretul in coins este destul de mare comparativ cu cat primesti dupa un meci, astfel ca trebuie sa joci mult ca sa cumperi ceva. Iar daca vrei sa obtii mai multe coins mai rapid, totul e simplu: platesti.

Eroii sunt disponibili, ca si in LoL, prin rotatie. Adica in fiecare saptamana ai anumiti eroi cu care poti juca gratuit, pe langa cei pe care i-ai "cumparat" deja. De asemenea, cu cat joci mai mult cu un anumit erou, vei primi experienta cu eroul respectiv si vei creste in level cu el. Astfel, primesti si anumite bonusuri permanente pentru eroul respectiv, in functie de cat de mult ai jucat doar cu el.

Dupa parerea mea, Heroes of the Storm este un MOBA simplificat, foarte bun pentru cei care nu au mai jucat niciodata acest tip de jocuri. Insa, pentru cei deja experimentati, jocul poate deveni rapid plictisitor, cea mai mare atractie a sa fiind faptul ca aduna toti eroii din Warcraft, Starcraft si Diablo. Iar asta il face sa fie, in cea mai mare parte, un joc strict pentru fanii inraiti ai Blizzard.

 

Nota mea: 6

Nota IGN: 6,5 

 

Trailer:

 

 

 

 

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog. 

Mareeeee!!!!

Bun, gata cu invatatul, cu maririle, cu tot. Hai la mare!

Dar stai, ca n-avem cazare. Nu-i nimic, ne intalnim cu totii intr-o dimineata, cautam pe net si dam telefoane. Pfai, dar acuma e perioada cand preturile is cele mai mari. Nu-i nimic, sigur gasim noi si ceva pe la 40 lei/noapte/pers. Doar n-om fi nebuni sa dam 60 lei.

Ok, o problema rezolvata. Acum trebuie doar sa ne luam bilete. Si ca sa stam toti in acelasi loc trebuie sa ne luam toti odata, logic. Ceea ce urmeaza poate fi rezumat intr-o singura fraza: "Ionita, hai mai repede din Anglia ca nu mai prindem bilete!!!!!" Sau cel putin asa se gandeau unii.

In fine, vine Ionita, luam bilete, a doua zi ne urcam in tren si plecam. Iar pentru unii din noi (nu le mai dau numele tuturor) faptul ca ne indreptam spre mare deja inseamna ca trebuie sa apara bautura. Rezultatul - in 2-3 ore deja cativa erau beti. Prin urmare, sa inceapa distractia si sa cante manelele in timp ce babele din tren ne injura pe toti, vinovati sau nevinovati. Si, bineinteles, nu putea sa lipseasca si o mica cearta pornita de la un simplu "Dunga-n pula mea!". Si tine-o tot asa 11 ore pana la Costinesti.

Ajunsi (in sfarsit!) la mare, lasam repede bagajele la cazare (care era destul de ok) si fugim pe plaja sa prindem rasaritul. Dar daca tot suntem pe plaja, de ce sa nu stam putin pe aici? Nu-i ca si cum suntem rupti de somn. Lasa ca somnul fuge daca te arunci o data in mare. Mai putin daca te-ai imbatat pe tren, caz in care plaja devine cel mai moale pat vreodata si poti dormi linistit vreo ora-doua.

Bun, totul bine si frumos, stam la mare si ne distram. Si in fiecare seara avem grija de cel ce se imbata. Si spun asta pentru ca unul dintre noi (din nou, nu dau nume) s-a imbatat in fiecare noapte pana ne-a enervat pe toti si am zis ca nu mai avem grija de el. Prin urmare, macar in ultima noapte, nu s-a mai imbatat. Asta dupa ce era sa-si ia de mai multe ori bataie, s-a certat cu toti, a facut scandal si s-a taiat la mana dupa ce a spart un geam (iar eu, ca un bun student la medicina ce sunt, a trebuit sa ma ocup de rana. Norocul meu ca nu era adanca si nu trebuia cusuta).

Da lasandu-l pe cel mentionat mai sus la o parte, chiar a fost fain. Am fost prin cluburi, am baut, ne-am distrat, am fost la concerte, ba chiar am avut si masa in Tineretului (multumim Paul, Anca si celor care mai erau cu voi la cazare). Am stat pe plaja (si, din nou, din fericire nu am reusit sa ma bronzez....nu-mi place sa ma bronzez), am inotat (cat am putut fiindca vreo 3-4 zile nu am avut voie sa intram in apa din cauza valurilor), am fost cu salupa. Ce sa mai spunem, a fost super tare.

Am avut noroc sa vedem si cateva vedete. Am stat la cazare cu nebunul ala de Satana, Codrin Bradea, i-am vazut pe baietii de la Noaptea Tarziu si Mikey Hash (care venise si el sa bea ceva in White Horse si a fugit repede fiindca a fost asaltat de fani). Iar intr-o dimineata, dupa un concert Parazitii, Freakadadisk a venit la noi la cazare sa bea o bere cu Satana, Echo si ceilalti care erau cu ei.

In rest, ce-ar mai fi de spus...plaja, marea si statiunea in general sunt tot la fel cum erau si pana acum, in purul stil romanesc. Dar e clar: Costinestiul e in schimbare. Daca acum vreo 3-4 ani te puteai distra la maxim fara probleme si fara sa ai chiar asa de multi de bani, acum totul incepe incetul cu incetul sa se transforme intr-o afacere. Inainte cluburile si localurile faceau tot posibilul sa atraga clienti si sa-i tina acolo. Petrecerea se incheia abia la rasarit. Acum totul se inchide la ora 4 si din ce in ce mai multi au mentalitatea de genul "Nu-mi dai bani? Du-te-n plm!". Bine, n-o sa ajunga niciodata Costinesti la acelasi nivel cu Mamaia, de exemplu, dar chiar si asa...

Si inca ceva. Daca vreodata aveti ocazia sa incercati Oculus Rift (casca de realitate virtuala) sa o faceti! Era prea tare. Chiar s-a meritat sa dau bani pe asta. Credeam ca imi fuge pamantul de sub picioare si ca am sa cad in cur de cateva ori :))

Dar acum s-a terminat pe vara asta si ne-am intors cu totii acasa. Fiindca, asa cum spune o vorba, "All good things must come to an end". Pana vara viitoare, insa, o sa spun asa...

Cand pisica nu-i acasa...

Nu stiu cati dintre voi aveti frati sau surori mai mici. Insa cei care aveti stiti deja ce chin poate sa fie uneori. Mai ales atunci cand parintii sunt plecati, iar voi trebuie sa aveti grija de tot.

Pentru inceput, sa va povestesc concret ce s-a intamplat. Ai mei au plecat la un congres la Cluj si ne-au lasat pe mine si pe framiu singuri acasa. Dar, pe langa asta, maica-mea l-a lasat pe framiu sa-si cheme acasa in cele doua nopti niste prieteni (din nou!). Cica ca sa vada un film (asa-i ca ai mei sunt super-usor de fraierit?). Iar eu, bineinteles, nu aveam nimic de spus in toata problema asta, mai ales ca era deja hotarat totul de dinainte sa ma intorc eu acasa. Ca doar a mai chemat framiu colegi la film si nu s-a intamplat nimic, ce se poate intampla acum?

Acum, sunt sigur ca fiecare din noi isi aminteste cum era 16-17 ani, mai ales in vacanta. De aceea, probabil ca va dati seama ca nu mai este o idee atat de buna la varsta asta sa dai o petrecere acasa, mai ales cand stai la bloc la ultimul etaj. De aceea, eu, unul, nici nu am indraznit vreodata sa le cer asa ceva alor mei, doar imi cunosc prietenii. Exista "locuri speciale" pentru petreceri si chiar daca se spune ca nu ai voie sa intri acolo daca nu ai 18 ani, sa fim seriosi...suntem in Romania.

Asa, dupa cum spuneam, la un moment dat a venit lumea (vreo 6-7 persoane, nu 2-3 dupa cum spunea framiu). Cu bere, cu chips-uri, cu tot ce era nevoie pentru un party. Iar fratele mai mare, ca sa fie baiat de treaba si sa nu strice petrecerea, se inchide in camera si isi vede de-ale lui. MARE GRESEALA! Ce a urmat a fost de-a dreptul previzibil. Galagie multa, muzica si bautura. Si bineinteles, trebuia sa fie unul care sa se imbete si sa vomite prin casa (mai tarziu am aflat ca boul mai bause si inainte sa vina). Dar nu-i nicio problema, nici de data asta fratele mai mare nu face si nu zice nimic (prost, prost, prost, prost...trebuia sa-i dau afara din casa mai repede) si lasa organizatorul petrecerii sa se ocupe de toate.
Pana la urma, toti se pun la film si lucrurile se mai calmeaza, iar fratele mai mare se gandeste ca poate sa se culce linistit. Dar TEAPA! Astia toti vorbesc si rad in timpul filmului, ca atare nimeni nu poate dormi din cauza galagiei (nici macar cateii, care se baga la mine sub pat incercand sa se culce).
In sfarsit filmul se termina, framiu se duce la culcare si  ma gandesc din nou ca pot sa dorm. But again, se intampla ceva. Sa-mi spuna cineva daca a mai vazut vreodata ca trei draci sa stea intinsi intr-un pat pe intuneric dupa un film si sa vorbeasca incontinuu timp de 2 ORE! Iar unul din ei, din nou spun, era si beat. Prin urmare, pe la ora 5 dimineata am reusit si eu sa adorm.

Dimineata ma trezesc, din nou, pe sublimul fundal muzical conferit de vocile acestor baieti. Dar de data asta, se mai auzea un sunet ciudat, ca si cum cineva aduna niste cioburi. Calm, ma trezesc si merg sa vad ce s-a intamplat. Cei 3 musafiri (ca atatia au mai ramas pana dimineata), stateau cuminti pe canapea in sufragerie, iar framiu strangea de pe jos cioburile din ceea ce fusese oglinda din camera alor mei (ca fraierul s-a oferit sa stranga singur tot, refuzand ajutorul din partea colegilor). Iar eu, adunand tot calmul pe care il mai puteam scoate din mine in acel moment, m-am intors spre cei 3 magnifici, care stateau relaxati pe canapea si vorbeau si radeau, si le-am spus, cat de politicos am putut: "Cred ca e timpul sa va carati acasa." La care ei, au tacut dintr-odata din gura si au plecat. Of, ce bine ar fi fost dac-as fi facut asta mai devreme...

Mai tarziu urma sa aflu ca tot incidentul cu oglinda a fost, totusi un accident: una dintre catelele mele nebune a sarit pe unul dintre baieti in timp ce el dormea, l-a speriat, iar el a inceput sa dea din maini si a dat oglinda aia jos (ca na, nici aia nu putea fi fixata cumva mai bine, trebuia sa fie pur si simplu sprijinita de perete!!!)

Dar distractia nu s-a terminat aici. Mai intai a trebuit sa-i informam pe ai mei de cele intamplate, iar maica-mea a zis simplu ca ea vrea sa vada oglinda noua. Asta n-a fost o problema, s-au dus framiu si cu cel care au dat oglinda jos si au rezolvat totul surprinzator de repede. 
A aparut, insa, alta problema. Vecinii de mai jos s-au plans ca a fost prea mult galagie noaptea si ca, daca se mai intampla, cheama politia (Slava Domnului ca au fost de treaba si nu au chemat politia chiar in noaptea aia!). Si, ca sa vezi, framiu isi mai chemase alti prieteni si in noaptea urmatoare.

Cand a venit si a doua tura de prieteni, deja eu eram satul. De data asta, am avut destula minte si eu si framiu cat sa le explicam situatia si au stat mai linistiti toti. Bine, mi-au dat ceva emotii cand s-au apucat sa joace Boltz, dar asta a fost tot.

Concluzia cand s-au intors parintii si le-am spus tot: framiu nu mai cheama niciodata prieteni acasa peste noapte, iar eu trebuie sa invat sa mai pun piciorul in prag.


Acum, asta este doar una dintre intamplarile cu framiu. Acum iar incepe ca el vrea la anul sa mearga si el la Comic Con, fara sa se gandeasca ce ar implica asta. Si sa nu va mai spun de concertul Slash sau de momentul in care am promis ca niciunul dintre noi nu va mai merge vreodata la un concert cu celalalt. Si cate altele au mai fost...

Dar sa nu ma intelegeti gresit. Si eu la 16 ani am facut la fel de multe tampenii, unele probabil chiar mai mari. Insa nu stiu ce se intampla, dar parca vad cu alti ochi chestiile astea cand il vad pe fratele meu ca le face. Si nu pot sa-mi explic de ce se intampla asta. Cei care sunteti frati/surori mai mari intelegeti mai bine ce vreau sa zic prin aceasta postare. Stiti si voi cat de enervant poate sa fie acel sentiment ca trebuie sa ai grija de fratele tau mai mic sau sora ta mai mica.

Game review - Grand Theft Auto V

Ok, multi ma urati pentru ca pot juca asta si imi merge, asa ca o sa incerc sa fiu cat mai scurt cu review-ul asta, ca sa nu prelungesc chinul unora....GTA V.

Cerinte minime:
procesor Intel Core 2 Quad CPU Q6600, 2.40GHz / AMD Phenom 9850 Quad-Core Processor, 2.5GHz
RAM 4 GB
OS Windows 8.1 64 Bit, Windows 8 64 Bit, Windows 7 64 Bit, Windows Vista 64 Bit Service Pack 2
placa video NVIDIA GeForce 9800 GT 1GB / AMD Radeon HD 4870 1GB (DX 10, 10.1, 11)
spatiu hard-disk 65 GB

Platforma de test:

procesor Intel CORE i7-4700HQ 2,40 GHz
RAM 8 GB
placa video NVIDIA GeForce GT 750M DDR 3, 4 GB
sistem de operare Windows 7 Ultimate 64-bit

Nici nu stiu ce as mai putea spune in plus despre jocul asta, fiindca toata lumea il stie. Este un action-adventure third-person (sau, pentru prima oara in serie, first-person) shooter cu elemente de RPG dezvoltat de Rockstar North si publicat de Rockstar Games. A fost lansat in septembrie 2013 pentru Xbox 360 si Playstation 3, in noiembrie 2014 pentru Xbox One si Playstation 4 si in aprilie 2015 pentru PC, fiind al zecelea titlu din seria Grand Theft Auto (al 15-lea daca socotim si extensiile/DLC-urile).

..........................
- urmatoarea parte nu face parte din review-ul propriu-zis, ci reprezinta mai degraba un scurt istoric al seriei GTA si puteti sa nu o cititi daca nu aveti chef - 

Cinci-ul din titlu poate fi, insa, explicat, ca fiind primul titlu din a 5-a "miniserie" de jocuri (ma simt de parca as explica din nou titlul unei opere la Bac), celelalte miniserii fiind considerate:

-prima: GTA 1 + GTA: London, 1969 + GTA: London, 1961
-a doua: GTA 2
-a treia: GTA 3 + Vice City + San Andreas + Liberty City Stories + Vice City Stories + GTA Advance
-a patra: GTA 4 + The Lost and Damned + The Ballad of Gay Tony + Chinatown Wars
-a cincea: GTA 5 (doar atat momentan)

- gata, revin la review - 
..........................


Actiunea are loc in statul fictiv San Andreas (bazat pe California) si urmareste viata a trei personaje (Franklin Clinton, Michael de Santa si Trevor Phillips) care trebuie sa comita anumite jafuri si sa supravietuiasca intrigilor mafiotilor din San Andreas.

Gameplay-ul este unul foarte simplu: poti face aproape orice vrei. Poti sa te plimbi pe harta open world, sa bati si sa impusti oameni cu sau fara rost, sa cumperi arme, proprietati, masini, avioane, elicoptere sau barci, sa fugi de politie, sa faci misiuni, sa te imbeti, sa mergi la strip club, poti juca tenis, darts sau golf, sa jefuiesti magazine, sa-ti tunezi masina....posibilitatile sunt nelimitate. In cea mai mare parte, poti face orice puteai face si in celelalte GTA-uri si cateva chestii in plus, cum ar fi faptul ca poti pilota avioane.
Misiunile sunt si ele extrem de variate, juncatorul fiind nevoit sa indeplineasca obiective precum sa obtina lucrurile necesare pentru un jaf, sa supravietuiasca unui shoot-out, sa scape de politie, sa vaneze, sa faca livrari si multe altele.

Fiecare personaj din cele trei ar setul sau initial de skill-uri (strength, shooting, driving, special, flying etc) ce cresc pe masura ce joci jocul si faci tot felul de lucruri. De asemenea, fiecare din cei trei are o anumita "putere speciala" pe timp limitat: Franklin poate intra in slow-motion in timp ce conduce, Michael la fel, dar in timpul unui shoot-out, iar Trevor poate intra intr-un rage mode ce il face aproape invincibil.

Multiplayer-ul, denumit GTA Online, este destul de asemanator cu single player-ul. Iti poti crea propriul personaj si poti face misiuni cu prietenii sau sa participi la diverse evenimente (curse, deathmatch-uri etc.) create de alti jucatori. O sesiune de multiplayer poate sustine pana la 30 de jucatori pe PC si consolele next-gen si pana la 16 jucatori pe consolele last-gen.

Grafica jocului este absolut fenomenala. Nici nu am cuvinte sa o descriu bine. Si zic asta fara sa fi dat toate setarile grafice la maxim. Totul este extrem de bine realizat, ceea ce face ca jocul sa para cat se poate de real. Impresionant este, mai ales, orasul Los Santos, care este aproape o copie fidela a Los Angelesului, dar include si elemente vauzte in GTA San Andreas. ( Los Santos vs Los Angeles )
De asemenea, melodiile din joc sunt pe gustul fiecaruia in parte. In timp ce conduci poti sa alegi intre mai multe posturi de radio, fiecare fiind axat pe un anumit gen muzical. Iar daca nu esti multumit nici asa, jocul iti permite sa introduci ce melodii vrei tu si sa le asculti pe "Self Radio".

Ce m-a impresionat pe mine la acest joc este incredibila atentie la detalii. Este primul joc la care vad unele chestii precum faza scurta si faza lunga la faruri, tufisuri care sa se turteasca cand treci cu masina peste ele, avioanele sa fie afectate de curentii de aer sau sa ramai fara semnal la GPS sau telefon cand treci prin tunel . Si cate altele mai sunt.
Pe langa asta, am fost uimit de cate easter eggs si secrete sunt in jocul asta. Eu, personal, nu am gasit decat foarte putine, dar YouTube-ul este plin de asa ceva (mai ales de chestii legate de Mount Chilliad Mystery, cautati pe YouTube).

In concluzie, GTA 5, este un joc extraordinar, pe care trebuie sa-l incerati fie ca va place seria, fie ca nu.

Nota mea: 10
Nota IGN: 10


Trailer:

Gameplay:

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.

Game review - Dragon Ball Xenoverse

Asa, dupa cum spuneam in postarea de zilele trecute, urmeaza multe review-uri, mai ales la jocuri. Prin unrmare, hai sa nu ne mai lungim degeaba si sa incepem cu Dragon Ball Xenoverse.

Cerinte minime:
procesor Intel Core 2 Duo, 2.4Ghz / AMD Athlon 64 X2 5200+, 2.6GHz
RAM 1 GB
placa video Nvidia GeForce 8800, 512 MB / ATI Radeon HD 387, 512 MB
OS: Windows Vista (x64) / Windows 7 (x64)
spatiu hard disk: 10 GB

Platforma de test:

procesor Intel CORE i7-4700HQ 2,40 GHz
RAM 8 GB
placa video NVIDIA GeForce GT 750M DDR 3, 4 GB
sistem de operare Windows 7 Ultimate 64-bit

Lansat in februarie 2015 pentru PC, Playstation 3, Playstation 4, Xbox 360 si Xbox One, jocul este un 3D fighting game bazat pe bine-cunoscutul anime Dragon Ball Z. Dezvoltat de Dimps si publicat de Bandai Namco, acesta este primul joc Dragon Ball disponibil in intreaga lume pe consolele next-gen si PC.

Actiunea jocului ne poarta prin diferite momente-cheie din Dragon Ball Z si chiar mai departe in anime. Vei prelua rolul unui personaj creat de tine, care va trebui sa il ajute pe Trunks sa apere orasul Toki-Toki si timpul in sine de catre forte malefice.

Personajul principal poate fi, la alegere, saiyan, om, majin, namekian sau rasa lui frieza, fiecare rasa avand propriile sale atribute, skill-uri si puteri. De asemenea, fiecare rasa este customizabila intr-un mod unic.

Gameplay-ul difera in functie de moment, existand 2 moduri de joc. Primul este un mod free roam, in care te poti plimba prin Toki-Toki City si interactiona cu alte personaje din joc sau iti poti cumpara diverse iteme. Celalalt mod este reprezentat de lupte, fie ca este vorba de misiuni sau de free-fighting. In cazul luptelor, te afli pe o mica harta/stage si ai de indeplinit anumite obiective (de cele mai multe ori, obiectivul e sa iti bati adversarul/adversarii).
Pe masura ce avansezi in joc, primesti experienta si bani si cresti in level. Ca la orice joc de acest gen, iti poti face personajul mai puternic pe masura ce cresti in level. Banii ii poti folosi ca sa cumperi diverse iteme, haine sau miscari pe care le poti folosi in lupta (desi miscari poti primi si prin random rewards la anumite misiuni sau completand misiuni de la mentori).
De asemenea, dupa fiecare lupta ti se acorda o nota ce determina XP-ul si recompensele pe care le primesti. 

Xenoverse are si o componenta multiplayer. Astfel, te poti lupta intr-un free-fight cu alti jucatori, sau iti poti forma o echipa cu altii si impreuna puteti sa incercati o misiune mai dificila.

Fiind primul joc cu Dragon Ball pe care am avut ocazia sa-l joc, initial am fost foarte entuziasmat. Acum, dupa ce l-am incercat, trebuie sa recunosc ca entuziasmul mi-a mai scazut. Insa nu foarte mult. Eu, unul sunt un mare fan al anime-ului, prin urmare aveam foarte mari asteptari de la acest titlu. Pot spune, asadar, ca nu m-a dezamagit, insa nici nu m-a dat pe spate. Xenoverse nu este un joc care sa iasa cu ceva in evidenta, ci este doar ceea ce trebuie sa fie: un fighting-game cu Dragon Ball.
Ce nu mi-a placut la joc a fost povestea foarte scurta si side-mission-urile. Daca la inceput, luptele sunt destul de simple (dupa ce te obisnuiesti cu controlul), ele pot deveni brusc extrem de dificile, fiind necesar sa rejoci anumite misiuni (fie din poveste, fie side-missions) ca sa castigi experienta si sa mai cresti in level. Dar dupa ce termini storyline-ul si nu mai ai de facut decat "Parallel Quests" sau "Mentor Quest", totul devine plictisitor, mai ales ca "Parallel Quest"-urile sunt aproape imposibile (chiar daca iti alegi cele mai puternice personaje in echipa), iar misiunile date de mentori apar din an in Paste. Iar daca mai vrei sa mai prinzi si un random reward care apare doar in misiunea respectiva (gen time shards sau dragon balls), jocul devine foarte enervant. Imi pare rau ca nu am jucat si in multipalyer, poate asa nu ii mai gaseam dezavantaje.

In concluzie, Dragon Ball Xenoverse este un joc strict pentru fanii anime-ului, neavand nimic special in afara faptului ca este plasat in acel univers.

Nota mea: 7
Nota IGN: 6,7


Trailer:

                                         


Gameplay:

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.

Facultate, Bucuresti, Sesiune, Vara

Pfai de cand n-am mai scris ceva. Dar ce sa-i faci, viata unui student la medicina este plina atunci cand se apropie sesiunea si chiar nu am mai avut cand sa ma mai ocup si de blog. Dar acum a venit vara asa ca pot recupera totul.

Sa incepem cu inceputul, respectiv cu Comic Con. In sfarsit am ajuns si eu acolo si pot sa spun ca e o nebunie totala. Pentru unul ca mine acolo e raiul, dar acolo te distrezi chiar daca nu esti un tocilar obsedat de jocuri video. Ai tot ce vrei acolo: filme, seriale, jocuri, benzi desenate, carti, arta, muzica, este cate ceva pentru fiecare.

Partea cea mai tare este ca vin si o gramada de vedete internationale sau din Romania. Si cei mai multi dintre ei sunt foarte de treaba si stau si vorbesc si fac poze cu fanii (nu si Codin de la Creative Monkeyz care a stat putin sa faca poze in timpul panel-ului Iobagg si dupa aia nu te mai baga in seama). Si au fost o groaza de vedete: Hodor (Kristian Nairn), care, apropo, e absolut IMENS (ganditi-va ca in poza sta asezat pe scaun), Crixus din Spartacus (Manu Bennett), Kevin din Supernatural (Osric Chau), T-Bag din Prison Break, cast-ul din Umbre, Sector 7, Vsauce, actorii care au dublat Viata cu Louie, Creative Monkeyz si inca multi altii.

In plus, erau o groaza de cosplayeri, cu costume mai mult sau mai putin reusite (sincer nu credeam ca atatia romani sunt pasionati de asa ceva), iar majoritatea erau fete (Ionita, lasa ca la anul facem amandoi poze cu toate, numa ia-ti bilet). Si apropo de tipe care fac cosplay...fata care erai imbracata in Elsa...daca printr-o minune citesti asta da-mi te rog un semn.

Asa, ce-ar mai fi de zis despre Comic Con. A da, erau si o groaza de jocuri noi pe care le puteai incerca (inclusiv un demo la Black Ops 3), dar acolo se bagau o groaza de copchii si enervau pe toata lumea asa ca era mai bine daca evitai zona aia. La anul poate baga organizatorii din nou limita de varsta.

Dar cea mai tare parte in drumul asta pana la Bucale este ca am mai stat si eu cu prietenii din Suceava si mi-au mai aratat si mie orasul. Si cum nu avem nici unul masina, iar taxi in Bucuresti nu poti lua, am mers o groaza pe jos (futu-va hot dogii de la Ikea sa va fut, ca daca nu erau buni si ieftini creca va omoram pe amandoi). Pe langa asta am apucat si eu sa vad ce-i aia IMAX (ca na, a venit moldoveanu' in Bucuresti), am si stat in Regie (coaie, chiar mi-e mila de tine ca ai asa camera si ca e asa fain sa faci dus...stii tu care esti). Ce sa mai spun, a fost distractiv, mai ales cand am avut seara de Dota. Cum dracu sa fie sambata seara, in Bucuresti, iar noi, PATRU draci fara prietene (plus inca unul in Iasi) sa stam inchisi in casa sa jucam Dota?! Trist, foarte trist, stiu.
Dar acum, eu am venit la Bucuresti, e randul vostru sa veniti in Iasi.

Dar, pana la urma a trebuit sa ma intorc la facultate si ai de plm ce a inceput. Hai, se apropie sesiunea, trebuie sa inveti. Dupa putin timp, lucrurile s-au schimbat in hai, esti in sesiune, invata acum ori niciodata. Si nu stiu cum, dar parca lenea e tot timpul mai mare atunci cand ai de invatat. Partea cea mai tare era ca sesiunea asta este renumita ca fiind printre cele mai groaznice, daca nu chiar cea mai groaznica de la medicina. Sa-mi bag picioarele, 11 examene (da, pun la socoteala si grila de la abilitati medicale). Nu cred ca m-am mai intrebat vreodata de atatea ori ce dracu caut eu la facultatea asta? Cine m-o fi pus pe mine sa dau la medicina? Ce mi-a trebuit mie facultate?

Si tine-o tot asa in fiecare zi...trezirea dimineata, vezi un serial in timp ce mananci, mai invata, mai joaca ceva, mai mananca ceva, joaca-te iar ca doar nu poti sa inveti cat ai burta plina, iar seara roaga-te sa iei note mari la examene. Spre final, deja incepi sa devii claustrofob. Peretii parca incep sa se apropie, lumea pare sa se indeparteze de tine. Te saturi de camera ta, de apartamentul tau, ai nevoie de aer acum mai mult ca oricand. Si cea mai enervanta parte este ca unii prieteni de-ai tai, poate chiar colegul tau/colega ta de camera termina examenele cu vreo saptamana inaintea ta, iar pe Facebook incep sa apara postari de genul "Vacantaaaa!". Iar tu mai ai inca 4 examene de dat. Din nou zic: cine dracu m-a pus sa dau la medicina?

Si cate jocuri sunt de jucat...Dumnezeule! Si ce reduceri sunt pe Steam si pe Origin! Bine ca mi-a venit o idee geniala la inceputul sesiunii si am terminat rapid cat mai aveam din GTA 5, ca sa scap de o distragere atunci cand deschid calculatorul sa invat (ca na, cursurile trebuie sa fie ppt/pdf, asa e modern).

Si ca sa fie afacerea completa, mai exista si ziua de luni, zi de seriale, ca, bineinteles, trebuia sa fie si Game of Thrones  si Silicon Valley in acelasi timp. Si in ultima saptamana a mai inceput si Hannibal. Cum sa mai inveti cand esti in asa situatie? (apropo de GoT, asta a fost cel mai de kkt sezon de pana acum...s-a indepartat mult prea mult de carte, nici nu ma mai chinui sa le compar...George R. R. Martin, te rog, grabeste-te cu a sasea carte).

Dar in sesiunea asta am aflat si eu, pentru prima oara, ce inseamna sa iti faci griji ca nu vei trece la o materie. Sa te rogi in fiecare zi sa iei macar 5, ca dupa aia mergi tu la mariri, nu-i problema. Numai restanta sa nu fie. Asta a fost aventura mea cu microbii. Si Dumnezeule, nu credeam ca o sa ma bucur vreodata asa tare pentru un 5. Pe bune, de cate ori vi s-a intamplat sa sariti, sa dansati si sa cantati prin casa de bucurie ca ati luat un 5?
La fel si la fizio? Nu m-am mai rugat niciodata atat de tare sa nu-mi puna 1 la practic. Fiindca, pentru cei ce nu stiu, avem un prof tampit la fizio in semestrul 1 a picat cam 80 - 90% din serie. Era foarte simplu: nu stiai sa raspunzi la o intrebare sau spuneai ceva gresit, nota 1. Din fericire, de data asta a fost ceva mai ok proful si am scapat cu bine.

De acum, vacanta, Slava Domnului. Credeam ca nu se mai termina sesiunea asta. Ma simt de parca a durat inca un an. De acum, vara si relaxare. Si bineinteles, noi postari pe blog (urmeaza sa apara o groaza de review-uri), noi gameplay-uri pe YouTube si continuam cu stream-urile pe Twitch.

Game review: Dragon Age Origins

Demult tot vreau sa fac review-ul asta si uite ca in final am reusit. Si nu, motivul pentru aceasta nu este ca nu am avut timp pentru ca sunt student la medicina, ci ca jocul asta este extrem de lung. Cat de lung? Vedem imediat. Doamnelor si domnilor, Dragon Age: Origins.

Cerinte minime:
procesor Intel CORE 2 @ 1,4 GHz/AMD X2 @ 1,8 GHz
RAM 1,5 GB
placa video NVIDIA GeForce 7600 GT, 256 MB/ATI Radeon X1550, 256 MB
OS: Windows XP/Vista/7


Platforma de test:

procesor Intel CORE i7-4700HQ 2,40 GHz
RAM 8 GB
placa video NVIDIA GeForce GT 750M DDR 3, 4 GB
sistem de operare Windows 7 Ultimate 64-bit

Lansat in 2009 pentru PC, Mac, Xbox 360 si Playstation 3, jocul este un third - person fantasy RPG produs de BioWare si publicat de EA. Este primul titlu din seria de succes Dragon Age, celelalte titluri fiind Dragon Age II (2011) si Dragon Age Inquisition (2014) si este considerat urmasul spiritual al jocului Baldur's Gate.

Actiunea are loc in taramul numit Ferelden, personajul principal fiind un nou recrut Grey Warden, un ordin de soldati ce si-au dedicat viata apararii lumii impotriva creaturilor zombie-like numite darkspawn. Jocul urmareste calatoria noului Grey Warden in incercarea sa de a mentine Ferelden unit si de a opri amenintarea darkspawn, care ameninta sa distruga tot ce este viu.

Personajul principal este customizabil, jucatorul avand posibilitatea de a alege dintre trei rase (om, elf si pitic/dwarf) si trei clase (warrior, rogue si mage). De asemenea, in functie de rasa, jucatorul va trebui sa aleaga si un background story pentru personajul sau, fiecare dintre cele trei rase avand la dispozitie cate o origin story.

Gameplay-ul este unul destul de simplu de inteles, fiind tipic pentru jocurile BioWare. In timpul calatoriei sale, jucatorul va trebui sa lege aliante, sa adune companioni si, mai ales, sa se lupte. Pe masura ce avansezi in joc, castigi experienta, avansezi in level si iti alegi spell-uri, talente, skill-uri si specializari noi, iar sistemul de lupta este unul clasic pentru RPG-uri, fiind initial destul de asemanator cu cel din WoW. Insa, pe masura ce avansezi, iar luptele devin mai complicate, va trebui sa inveti sa folosesti si sistemul tactic introdus in joc, prin care poti contola toate miscarile echipei tale.
Harta este una de tip sandbox open-world, jucatorul avand la dispozitie mai multe zone mici pe intreaga harta a Ferelden-ului intre care poate calatori, aceste zone fiind delimitate de anumite obstacole (stanci, ziduri, copaci etc). Iar cat timp personajul tau se afla intr-un din aceste zone (de exemplu: Korcari Wilds, Denerim, Redcliffe), il poti controla dupa cum vrei tu.
Ceea ce este extrem de important la capitolul gameplay este luarea de decizii. In joc va trebui sa interactionezi cu diverse personaje si sa vorbesti cu ele (cu unele dintre acestea poti sa incepi chiar o relatie sau sa le modifici radical personalitatea), modul cum te comporti cu acestea si deciziile pe care le iei influentand actiunea in bine sau rau si modificand deznodamantul. In plus, deciziile din acest joc pot sa schimbe si actiunea din Dragon Age II sau Inquisition, BioWare implementand un sistem de Import Save dintr-un joc in altul.

Si daca tot vorbim de gameplay, trebuie sa mentionez ceva si despre durata jocului. Pe scurt spus, cu majoritatea side-quest-urilor completate + povestea principala + cateva DLC-uri, mie mi-a luat in jur de 85 DE ORE sa termin jocul. Pe langa asta, se mai pot adauga inca 15 ore pentru DLC-ul Awakening (de asta nu reuseam sa termin odata jocul asta si sa ii fac mai repede review-ul). Si mai sunt si alte DLC-uri pe care nu le-am mai luat.

La capitolul grafica, nu prea am ce sa zic, avand in vedere ca jocul e aparut din 2009. La standardele de azi e clar depasita, dar pentru vremea respectiva e destul de buna. Nu printre cele mai bune, dar e ok. Si nu are nici niste cinematice superbe sau explozii si alte efecte super-uau, intrucat accentul nu a fost pus pe aceste aspecte, ci strict pe gameplay si pe poveste. Tocmai de aceea Origins nu are nici o componenta de multiplayer, fiind axat strict pe single player.
Interesant, insa, mi s-a parut modul "persistent gore" care, daca il activezi, iti va umple personajele si armele cu urme de sange ale inamicilor tai.

Altceva ce ar trebui mentionat este numarul de DLC-uri. Nu inteleg de ce, dar sunt o groaza. Si acestea pot adauga tot felul de lucruri noi, de la iteme si side quest-uri pana la personaje sau chiar o noua poveste. Acestea sunt: A Tale of Orzammar, Warden's Keep, The Stone Prisoner, Return to Ostagar, The Darkspawn Chronicles, Awakening, Leliana's Song, The Golems of Amgarrak si Witch Hunt. 

Pe de alta parte, ce m-a enervat tot timpul cand ma jucam era tranzitia intre doua zone. Si nu ma refer aici la asteptarea pana sa ajunga personajele mele dintr-o parte in alta a hartii, ci ce se poate intampla in timpul acestei tranzitii. Si nu ma refer aici la crash-uri sau ceva de genul, ci la luptele care apar la intamplare. Sa zicem, de exmplu, ca vrei sa mergi din Party Camp in Brecilian Forest. Buuun. Iti alegi coechipierii, dai click pe harta si pornesti. La o bucata de drum iti apare jos in colt "Loading", pasii de pe harta se opresc si apar doua sabii incrucisate, apoi esti aruncat intr-o lupta aparuta de nicaieri. Si ce este foarte frustrant la luptele astea este ca sunt extrem de dificile la level mare, fiind aproape imposibile la levele mic, chiar si pe dificultate normal (pe bune, la nivel mic am murit de nu stiu cate ori in lupte de genul asta si a trebuit sa dau load last save, sa o iau din nou la drum si sa ma rog sa nu ma puna sa ma bat din nou). Norocul este ca jocul te lasa sa salvezi oricand vrei tu, mai putin in timpul unei lupte, ceea ce este de foarte mare ajutor de multe ori. Dar daca reusesti sa castigi o lupta de acest gen, satisfactia si loot-ul sunt pe masura.

In concluzie, daca esti un fam al acestui gen de jocuri iti recomand sa incerci seria Dragon Age, incepand cu Origins. Eu unul, l-am jucat fiindca tot auzisem anul trecut de Inquisition, asa ca am zis sa iau toata seria cu inceputul. Urmeaza undeva in viitor si cate un review si pentru celelalte doua titluri ale trilogiei, care, din cate am auzit, sunt cel putin la fel de lungi. Dar pana atunci cred ca o sa mai joc niste GTA 5 :D


Nota mea: 9
Nota IGN: 9


Trailer:

*mentionez ca nu detin drepturi de autor asupra fotografiilor si clipurilor video postate. Toate drepturile revin producatorilor lor si asociatilor acestora. Nu obtin castiguri de pe urma acestui blog.